Scrisă în 1980, dar publicată abia în 2002, cu câteva luni înaintea morții scriitorului, cartea aceasta este o lucrare scurtă, fragmentară, alcătuită din 56 de piese. Este considerată primul roman al lui Bolano, deși cu foarte mare greutate aș numi textul roman. Pe atunci Bolano avea 27 și se ocupa mai mult de poezie, pe care o va abandona definitiv pentru proză după zece ani.
Într-o introducere scrisă înaintea publicării și intitulată “Anarhie totală: După douăzeci și doi de ani”, Bolano însuși spune: “Am scris această carte pentru mine însumi și nici de asta nu sunt foarte sigur. Mult timp n-au fost decât niște pagini răzlețe pe care le reciteam și uneori le corectam convins de faptul că nu aveam timp. Însă timp pentru ce? Eram incapabil să explic asta cu precizie. Am scris această carte pentru fantasme, singurele care au timp deoarece trăiesc în afara timpului. (…) Am cunoscut, bineînțeles, oameni interesanți, unii rod al propriilor mele halucinații.(…) Însă credeam în literatură. Credeam în gesturile inutile, credeam în destin.” Deopotrivă narațiune fragmentată și poem în proză, “Anvers” este, după cum îl definea însuși autorul, “radical și solitar”.
Autorul apare mereu în text, chiar și cu numele. Textul însuși e alcătuit din secvențe fragmentate, șiruri de citate sau indicații în termeni de cinema, de parcă realitatea despre care se vorbește ar fi văzută prin lentilele unei camere de filmat. Cele 56 de texte sunt foarte scurte, de regulă o pagină, uneori și mai puțin, dar fiecare are un subiect atât de concentrat, încât este imposibil să nu uimească. După câteva file, cititorul se obișnuiește, dar adastă cu gândul la capătul fiecărui text care poate fi subiectul concentrat al unui roman – aleg la întâmplare: “Tablouri verzi, roșii și albe”, “Printre cai”, “Instrucțiunile”, “Avea părul roșu”, “Unica și adevărata mea iubire”; dar toate textele ar putea fi înțelese astfel. Un capitol se cheamă “Sinopsis”. Însă întreaga cartea poate fi un sinopsis. Par să nu existe reguli, iar cartea seamănă cu un rezumat al altor cărți, ceea ce nu este deloc așa. Lectura este dificilă, oricum nu trebuie abordată pe căile obișnuite. Bolano pare să-și râdă de toate.
N-am citit alt text semnat de Bolano, dar criticii susțin că toate caracteristicile scrisului lui se regăsesc în “Anvers”, înainte de toate stilul inconfundabil. De aceea Ignacio Echeverria a numit cartea “big bang”-ul din care s-a născut literatura ulterioară a lui Bolano.
Roberto Bolano – Anvers. Editura Leda, traducere din limba spaniolă de Horia Barna.