Tony Rivera se simte pierdut într-un New York pe care-l consideră tot mai asemănător unei jungle unde domnește doar legea celui mai puternic. Pe deasupra, confruntându-se cu mult discutata – chiar dacă el o consideră o pură invenție a psihologilor avizi de bani! – criză a vârstei mijlocii și neștiind cum să facă față despărțirii temporare pe care soția sa i-o propune, Tony încearcă să mențină vii idealurile anilor ‘60, în care crezuse cu toată convingerea. Însă, în foarte scurt timp va fi silit să constate că, după două decenii, lucrurile stau altfel, America însăși s-a schimbat, iar el nu mai reușește să comunice cu ființele atât de apropiate înainte. Sandy, soția lui, are impresia că, în vreme ce ea își păstrează tinerețea (nu doar spirituală…), Tony îmbătrânește. Prin urmare, ca să nu se lase trasă de / după el în capcanele vârstei, se implică în câteva aventuri sentimentale care, în scurt timp se vor dovedi imense greșeli – chiar dacă ea nu va accepta niciodată asta… Acestea sunt doar câteva dintre direcțiile pe care le urmează subiectul romanului lui Dyan Sheldon, The Dreams of an Average Man. O carte acidă și provocatoare, spunând, cu ironie și, nu o dată, cu sarcasm, câteva din marile adevăruri ale maturizării efervescentei și furioasei generații americane care a marcat tumultuoșii ani ‘60. Iar dacă, pe atunci, se mărșăluia pentru pace sau pentru libertate, odată cu trecerea timpului și cu înaintarea în vârstă, foștii tineri vor ajunge să se mulțumească doar cu deplasarea – de preferință în mașini confortabile – către serviciu și înapoi și să se întrebe foarte rar (de preferință niciodată!) ce nu a funcționat cum trebuie și unde au greșit… Tony Rivera, însă, reprezintă o excepție, căci el nu încetează să mediteze asupra existenței și asupra drumului de urmat sau a celui pe care, fatalmente, l-a urmat, fără ca toate aceste interogații să-l facă și fericit. Ba chiar dimpotrivă.
Afirmată în peisajul literar american în anii ‘80 și impunându-se rapid cu un prim roman foarte bine primit de publicul cititor și de critică, Victims of Love (1983), Dyan Sheldon revine, prin The Dreams of an Average Man, la preocupările sale esențiale. Și anume, discutarea semnificațiilor pe care, în noul context social și politic al Stetelor Unite, le are sau le primește – sau le mai poate avea – vechiul și strălucitorul Vis American. De aici și titlul cărții sale, visele unui om obișnuit fiind mereu puse în balanță și evaluate în comparație cu marele vis care a dominat lumea nord-americană vreme de decenii întregi. Numai că, în atmosfera încărcată din toate punctele de vedere a New York-ului, personajele pe care Sheldon le construiește nu mai reușesc să creadă nici măcar în propriile vise, darmite în iluzia unui vis atotstăpânitor capabil să salveze de la risipire o întreagă societate… Astfel că Tony Rivera va începe să aibă impresia că se mișcă, zi de zi, printr-un oraș dominat de imaginea morții – care are tendința de a se insinua în sufletul oamenilor, ba chiar și în lucrurile din jur. Având cam aceleași sentimente dar refuzând să le accepte, Sandy face pași hotărâți în dezintegrarea progresivă a mariajului lor, convinsă că noi senzații (preferabil tari!) o vor salva de rutina cotidiană. Lucru care, evident, nu se va întâmpla…
Dincolo de momentele amuzate și amuzante foarte bine surprinse de autoare, romanul e dominat, de la un capăt la altul, de întrebarea subtextuală cu care Sheldon își confruntă cititorii: mai poate idealismul supraviețui într-o lume cum e cea contemporană, atât de grăbită și preocupată exclusiv de acumularea (extrem de primitivă, în fond) de bani, bunuri și influență? Mai au vreo șansă visele? Iar dacă Visul American e atât de ameințat de realitatea dură a epocii noastre, mai pot să se strecoare cumva și pe undeva visele obișnuite, aspirațiile cele mai simple ale oamenilor? Fără să încerce să răspundă vreodată și convinsă că esența problemei e conștientizarea acestor noi provocări ale ultimelor decenii, iar nu răspunsurile definitive, Dyan Sheldon face din romanul său pe de o parte o lectură plăcută, iar pe de alta o meditație profundă, ascunsă cu grijă sub masca umorului și ironiei cu care-și construiește textul. În plus, atmosfera unui New York toropit de o vară caniculară, care-i face pe locuitorii săi aproape incapabili să mai gândească ori să mai acționeze coerent, e excelent descrisă, chiar dacă, e adevărat, uneori intervențiile vocii narative sunt cam prea apăsate, iar impresia omniscienței devine, poate, prea eivdentă. Însă The Dreams of an Average Man convinge și prinde cititorul, făcându-l adesea să râdă cu poftă în fața micilor sau mai marilor aventuri pe care le trăiesc personajele, doar pentru ca, imediat, să cadă pe gânduri, recunoscând în pățaniile acestora și o imagine a realităților pe care, poate, fiecare dintre noi alegem, nu o dată, să le ignorăm, doar pentru a nu fi siliți să ne confruntăm cu ele.
Dyan Sheldon, Dreams of an Average Man, Penguin Books, 2010