PSD și PNL au atacat la Curtea Constituțională (CCR) Codul social – cel de-al doilea mare proiect adoptat de Guvern în această primăvară – pe considerentul că încalcă dreptul la asociere și la grevă prevăzute de Constituție, iar desființarea contractelor colective de muncă la nivel național îngrădește libertatea sindicală.
Avocații spun însă că un cod social era absolut necesar. Codul social desființează contractele colective de muncă la nivel național, menținându-le la nivel “micro”: “Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unități, grupuri de unități și sectoare de activitate”. “Aceste prevederi sunt de natură să aducă atingeri grave dreptului la negociere colectivă”, spune sesizarea către CCR. Codul social legiferează că negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de angajați, lucru considerat neconstituțional de opoziție, care susține că se încalcă astfel dreptul constituțional de a negocia la nivel de țară. Premierul Emil Boc a susținut că eliminarea contractelor colective la nivel național este obligatorie pentru că negocierea acestora generează dezechilibre economice în cascadă, distorsionează principiul negocierii voluntare și introduce obligații care depășesc posibilitățile bugetare ale unităților.
Ioan Dumitrașcu, avocatul specializat în dreptul muncii, partener al casei de avocatură Peli Filip, afirmă că un cod social era necesar pentru că introduce clarificări în situații care erau tratate diferit: “Subiectul dialogului social, al negocierilor colective, al sindicatelor și patronatelor este la acest moment reglementat într-un mod divers într-o colecție de legi care au generat disfuncționalități”.
“În ceea ce priveste disfuncționalitatile menționate aș mentiona în primul rând criteriile dupa care un actor social, patronat sau sindicat, dobândește reprezentativitate. Reprezentativitatea conferă în principal dreptul de a negocia un contract colectiv de muncă. La acest moment reprezentativitatea a ajuns să se dobândească în principal prin afiliere la o organizație reprezentativă la un nivel superior, chiar dacă organizația care se afiliază nu îndeplinește de fapt criteriile numerice necesare în mod normal pentru a participa la negocieri colective. De exemplu, un sindicat se poate afilia la o federație sindicală reprezentativă la nivelul ramurii sale și va putea astfel să participe la negocierea contractului colectiv de muncă de la unitate deși numărul membrilor săi reprezintă mai puțin de o treime din numărul total al angajaților din acea societate. În contextul crizei economice s-a abuzat de acest drept și aș spune deci că s-a ajuns să fie multe organizații reprezentative, dar puține legitime în sensul larg al cuvântului. Consecințele sunt multiple, de multe ori dialogul social fiind impiedicat nu de viziunile contrare dintre sindicate și patronat, ci de luptele dintre sindicatele sau patronatele aflate de aceeasi parte a mesei”, spune Dumitrașcu.