Catedrala din Sibiu va fi, la 29 octombrie, gazda unui eveniment unic – canonizarea marelui mitropolit Andrei Șaguna. “Sfântul Sinod a aprobat. Noi nu am făcut altceva decât să îl trecem în rândul sfinților, în calendar, pe cel pe care Dumnezeu l-a ales și pe care credincioșii l-au cinstit până acum”, a declarat ÎPS Laurențiu Streza, arhiepiscopul ortodox al Sibiului și mitropolit al Ardealului.
Sărbătorirea lui Șaguna în calendarul ortodox va avea loc în fiecare zi de 30 noiembrie a anului. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea lui Șaguna în luna iulie a acestui an, când aceeași decizie a fost luată și în cazul lui Simion Ștefan, alt fost mitropolit al Transilvaniei. Sfântul Simion Ștefan va fi sărbătorit, în fiecare an, pe 24 aprilie, au stabilit mai-marii BOR.
Andrei Șaguna s-a născut la Miskolc (Mișcolț), în Ungaria, la 20 decembrie 1808, într-o familie de negustori aromâni. A avut o copilărie zbuciumată după falimentul tatălui său. Arhiepiscopul romano-catolic de Egger, Ștefan Ficher, l-a determinat să treacă la catolicism împreună cu întreaga familie. Potrivit legilor de atunci, cei trei copii, între care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarați romano-catolici. Dar, tot potrivit legilor de atunci, la vârsta de 18 ani fiecare dintre cei trei copii a declarat că vrea să se întoarcă la credința pe care mama lor, Anastasia, nu a părăsit-o. A studiat la Universitatea din Pesta filosofia și dreptul, a învățat mai multe limbi străine, iar la 24 de ani, când a terminat studiile teologice, a intrat în mânăstirea sârbească Hopovo, unde a făcut un an de noviciat. La 25 de ani a fost tuns în monahism, pe 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei. Timp de 13 ani a activat în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. A slujit ca asesor consistorial, în termenii de astăzi un consilier eparhial și, în același timp, a fost și administrator sau locțiitor de egumen la mânăstirile Iazac, Besenovo, Hopovo și Kovil. A fost hirotonit ierodiacon, ieromonah, apoi hirotesit protosinghel și arhimandrit, un semn al recunoașterii vredniciilor sale în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. În 1846, după moartea primului episcop român de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sârb de la Karlovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe arhimandritul Andrei Șaguna vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu. A fost hirotonit arhiereu în Catedrala ortodoxă din Karlovitz, în Duminica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sârbi. Făgăduia atunci să-i “trezească” pe românii ardeleni din adâncul lor somn și să-i ridice spre tot ce este bun și înălțător. În primii doi ani de
activitate, Șaguna și-a îndreptat atenția mai mult spre problemele națiunii. S-a implicat în mișcarea revoluționară a românilor transilvăneni. A fost copreședinte al Adunării naționale românești de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat un program cu 16 revendicări politico-naționale, apoi tot Adunarea l-a delegat în fruntea unor intelectuali români ca să ducă la Viena aceste petiții. Șaguna le-a prezentat împăratului, la Innsbruck și la Viena, primind asigurări că ele vor fi satisfăcute. A tipărit mai multe manuale școlare, a cerut profesorilor să scrie manuale, fiecare în specialitatea lui. Șaguna a îndrumat întregul învățământ românesc. Sub îndrumarea lui s-au înființat aproape 800 de școli în Arhiepiscopia Sibiului. Șaguna a înființat mai multe fundații la arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi și studenți merituoși. La îndemnul lui, avocatul Emanuil Gojdu a creat o fundație din care să se acorde burse pentru elevi, studenți, dar și meseriași. S-au acordat peste 5.000 de burse până la Unirea din 1918. Era prezent mereu la slujbă la biserica zisă “grecească” din Sibiu, pe locul catedralei de astăzi, ridicată de negustori aromâni din Sibiu. A încercat să ridice o nouă catedrală, dar nu a avut banii necesari, așa încât gândul lui va fi transpus în faptă de mitropolitul Ioan Mețianu. În schimb, a cumpărat actuala Reședință mitropolitană și câteva clădiri în Sibiu. A murit la 16/28 iunie 1873 și, potrivit dorinței sale testamentare, a fost înmormântat lângă biserica mare din Rășinari, unde el slujise de multe ori, “fără pompă, fără muzică și fără predică'” prohodit de un singur preot, duhovnicul său, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la înmormântarea lui au participat mii de români veniți din toate părțile Ardealului. Întreaga agoniseală a vieții a lăsat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.
Rămășițele pământești ale mitropolitului Andrei Șaguna au fost deshumate în luna mai, din cripta Mausoleului de la Rășinari. Acestea au fost împărțite în două racle – una a rămas în Mausoleu, iar cealaltă a fost dusă la sediul Mitropoliei Ardealului.
“Om al timpului și al vremurilor, cum este fiecare om a lui Dumnezeu – scrie Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în ziarul «Lumina» -, Andrei Șaguna și-a câștigat dreptul de a fi canonizat ca un mare ierarh deschizător de orizonturi noi și luminoase pentru Transilvania. El a contribuit la realizarea Marii Uniri a românilor din 1918. Deși a trăit mai înainte cu aproape un secol înainte de providențiala Unire a Poporului Român, desăvârșită la Alba Iulia, el a contribuit în mod substanțial la actul unirii tuturor românilor în vatra sacră a dacilor. A contribuit, pentru că sufletește a pregătit poporul român din Ardeal. Acest popor, înainte de Șaguna, era un popor dezorientat, sărac sufletește și fără simțul patriotic. Andrei Mureșanu a scris imnul «Deșteaptă-te române» în vântul primăvăratic stârnit de Șaguna.”
Martor la canonizarea lui Andrei Șaguna va fi… chiar Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, ale cărui moaște vor fi aduse din Patras (Grecia) la București, urmând să ajungă și la Sibiu și, ulterior, la Alba Iulia. În seara zilei de 29 octombrie 2011, moaștele vor fi duse în catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia, unde vor sta până pe 31 octombrie, după cum anunță presa sibiană.