Marele Zid, răbdarea proverbială, urșii panda și Revoluția
Culturală – iată cam ceea ce se se amintește, de regulă, atunci
când vine vorba despre China. Dincolo, insă, de acestea aspecte se
află mult mai mult, nu in ultimul rând o extraordinară poezie, cu o
istorie veche, coborând până in secolele X-IX ale erei anterioare,
dacă e să ne gândim doar la textele din Cartea Cântecelor.
Dar și cu o istorie recentă, cel puțin la fel de interesantă; și
poate chiar mai dramatică.
In acest context, poemele* lui
Bei Dao (n. 1949) sunt de natură să ne ajute să ințelegem măcar o
parte din structura liricii chineze și a modului ei de funcționare.
Considerat adesea drept unul dintre reprezentanții de seamă ai
generației sale, afirmată la sfârșitul anilor ’70, in contextul
deschiderii culturale determinate de ascensiunea la putere a lui
Deng Xiaoping, privit ca un candidat extrem de serios pentru
Premiul Nobel, beneficiind și de numeroase volume publicate in
Statele Unite ale Americii (unde trăiește actualmente), intre care
amintim: Somnambul de august (1990), Forme ale
distanței (1994), Peisaj deasupra lui zero (1996),
Casa albastră (2000), La marginea cerului
(2001), Bei Dao insistă insă, intotdeauna, in luările sale de
poziție, să nu fie receptat ca un scriitor disident, aflat in
dezacord cu o anumită ideologie doar pentru a putea adera mai ușor
la alta, ci doar ca poet. Iar dacă e mult sau e puțin, versurile
lui pot vorbi chiar ele cititorului interesat. Mai cu seamă cele
din volumul său bilingv, la a cărui traducere a contribuit autorul
insuși, volum intitulat At the Sky’s Edge (2001), o amplă
selecție din creațiile sale anterioare.
“Traductibilitatea” poeziei lui
Bei Dao iși are originea – oricât de paradoxal poate să pară acest
lucru – tocmai in China de la sfârșitul anilor ’60, când in
cercurile literare incepe să se vorbească despre așa numitul
“limbaj al traducerii”, un soi de nouă limbă literară, apărută ca
un protest față de clișeele lingvistice și de conformismul
perioadei maoiste. In fond, nimic altceva decât actualizarea unei
dezbateri mai vechi, ale cărei incepututri sunt de găsit in
Mișcarea din Mai 1919, când se discută problema limbii vorbite in
China și a faptului că, până la incepputul secolului XX, in această
țară, literatura a continuat să utilizeze structuri lingvistice
arhaice.
Pornind de la aceste amănunte,
un număr de intelectuali chinezi de marcă (Gu Cheng, Xie Yucheng,
Wu Lijun, Li Gang, Gao Falin) vor intemeia ceea ce va primi numele
de “poezie obscură” (Menglong shi). Intre aceștia și Bei
Dao, considerat nu o dată drept șeful de școală al acestei grupări
literare, el fiind cel care, in 1978, impreună cu Mang Ke, a pus
bazele revistei Jintian (Azi), vârful de lance al tinerilor
intelectuali chinezi ai vremii.
Poezia obscură, numită, alteori,
și “poezie aluzivă”, acuzată, in China, de individualism exacerbat,
accentuează ideea necesității conciziei extreme in lirică, drept
răspuns la lungile texte oficiale și, de asemenea, pune bazele unei
adevărate poetici a ambiguității in spațiul cultural chinez.
Astfel, unele din poemele lui Bei Dao, mai ales cele din ciclul
Insemnări din orașul soarelui vor avea doar câteva
versuri sau vor fi compuse numai dintr-un cuvânt (Viață: “O
rețea”) exprimând, in felul acesta, dezamăgirea unei intregi
generații.
Poetul se impune rapid, reușind
să depășească granițele Chinei mai cu seamă prin celebrul său poem
Răspuns,remarcat de Allen Ginsberg: “Nu cred că cerul e
albastru;/ nu cred in ecourile indepărtate ale tunetului;/ nu cred
că visele sunt neadevărate;/ nu cred că moartea nu va fi
răzbunată.” Dar dincolo de orice considerații critice, imaginea de
ansamblu pe care poezia lui Bei Dao o oferă este de o profunzime,
concizie și maturitate artistică greu de atins. O imagine ce
reușește să depășească tradiția poetică chineză, dar și pe aceea
exclusiv occidentală și să creeze, astfel, o nouă estetică,
inconfundabilă in contextul orientărilor lirice contemporane. Nu
imaginea unui zid ci, dimpotrivă, așa cum poetul a afirmat in
repetate rânduri, aceea a unui pod. A unei punți “pe marginea
cerului”, după cum autorul insuși scrie intr-un celebru vers, și
intre suflete. Pentru ca nu cumva să uităm să citim.
*) Bei Dao, At the Sky’s Edge. Poems. Bilingual edition of “Forms of Distance” and “Landscape Over Zero”. Translated by Bei Dao and David Hinton, New Directions Publishing Corporation, 2001