“Telefonul a răsunat într-o după-amiază târzie de august pe când Gracie, soră-mea mai mare, și cu mine stateam pe veranda din spate și depănușam porumb în niște găleți mari de tablă. Gălețile păstrau încă urme mărunte de dinți rămase de primăvara trecută, când Foartebine, dulăul nostru de la fermă, se deprimase și se apucase să roadă metal. Ar trebui, poate, să lămuresc lucrurile. Când spun că eu și Gracie depănușam porumbul, vreau de fapt să spun că Gracie depănușa porumb, iar eu desenam o diagramă într-unul din carnețele mele albastre cu arc, care arăta exact cum depănușa ea porumbul. Carnetele mele erau organizate pe culori. Cele albastre, înșiruite frumos de-a lungul peretelui de sud al camerei mele, erau rezervate Hărților cu Oameni Care Fac Chestii, spre deosebire de carnețelele verzi de pe peretele dinspre est, care conțineau hărți zoologice, geologice și topografice, sau de cele roșii de pe peretele dinspre vest, în care inventariasem anatomii de insecte în caz că mama, Dr. Clair Linneaker Spivet, avea să-mi solicite vreodată serviciile.”
Așa începe confesiunea-povestirea-cartea minunată despre isprăvile unui puști de 12 ani care cartografiază tot ce vede în jurul lui în zeci, în sute de carnete, organizate pe culori, cu hărți zoologice, geografice, geologice, topografice, cu anatomii de insecte ș.a.m.d. În camera lui, fiecare instrument atârna într-un cui, iar pe perete, în spatele fiecărei piese desenase conturul fiecărui aparat, așa că știa întotdeauna dacă lipsea ceva și unde trebuia pus la loc.
Îl cheamă T.S. Spivet, adică Tecumseh Vrabie Spivet. “Numele meu vine de la Tecumseh, marea căpătenie shawnee care a încercat să unifice toate națiunile indiene înainte de a fi împușcat de armata americană în Bătălia Tamisei. Stră-străbunicul meu Tearho Spivet, care era de fel din Finlanda, a adoptat acest nume după venirea în SUA, și câte cineva din fiecare generație a fost numit Tecumseh de atunci.” Băiatul locuiește într-o fermă din Divide (cumpăna apelor), statul Montana, orășel minuscul din Vestul Mijlociu, în ferma Coppertop (acoperiș de cupru). Tatăl era fermier, mama – entomolog în căutarea unui cărăbuș-tigru care nu exista.
Telefonul care i-a întrerupt cartografierea depănușării era de la celebrul Institut Smithsonian, mai precis de la G.H. Jibsen, subsecretar pentru ilustrație și design. TS era căutat pentru a fi chemat la Washington, unde urma să i se acorde un premiu. Un prieten al familiei trimisese mai multe desene care plăcuseră foarte mult, dar cei de la Simithsonian habar n-aveau că TS n-are decât doisprezece ani.
Cartografia cu meticulozitate orice activitate, de la opt ani, convins că desenatul hărților elimină multe dintre convingerile nefondate ale unui copil.
“O hartă nu e doar un desen, ea dezvăluie și formulează înțelesuri, întinde poduri între aici și acolo, între idei disparate despre care nu știusem că ar avea vreo legătură… Făceam hărți fără să fiu asistat de computere sau de dispozitice GPS. Nu eram sigur de ce, doar că asta mă făcea să mă simt într-o mai mare măsură creator.”
Fără știrea părinților, crede băiatul, pleacă într-o dimineață spăre Washington cu o valiză burdușită. Traversează America ascuns într-un vagon de marfă. Chiar și pe drum desenează, înregistrează toate locurile pe lângă care trece. Este un itinerar al descoperirii de sine, dar și o simfonie a topografiei, geologiei și a istoriei americane, de la indienii navajo la McDonalds-urile care îl fascinează pe T.S. cu tridentul lor de lumină.
Operele alese ale lui T.S. Spivet (foto 1) spun o poveste extraordinară: captivantă, fermecătoare, amuzantă și nespus de emoționantă. O poveste despre misterele vieții, mari sau mărunte, și despre cum încearcă un băiat cu un telescop, patru compasuri și un teodolit să le descifreze.
Reif Larsen (foto 2) a scris Operele alese ale lui T.S. Spivet la vârsta de 28 de ani. A studiat la Universitatea Brown și a predat la Universitatea Columbia unde își pregătește doctoratul în literatură. Este producător și regizor al mai multor documentare desfășurate în S.U.A., Marea Britanie și în Africa Subsahariană.
Cartea este o încântare, inclusiv din punct de vedere grafic. Aproape fiecare pagină, format mare, are imagini și adnotări laterale care explică, adâncesc, lămuresc conținutul și încântă ochiul cu desenele savante ale puștiului de 12 ani. De-a dreptul magie. Care se pierde spre final, când băiatul e salvat de tatăl său, la curent în permanență cu ce face, atunci când e de presupus că urma să fie implicat într-un complot împotriva președintelui, sau măcar în ceva neclar.
Dar autorul acestor rânduri mai are o obiecție majoră – titlul extrem de nefericit și de neatrăgător.
Reif Larsen – Operele alese ale lui T.S. Spivet. Ilustrații de Ben Gibson și Reif Larsen. Editura Vellant, cărți însemnate. Traducere de Bogdan Perdivară.