“Am două patrii: Cuba și noaptea./
Sau amândouă sunt doar una? Când măreția soarelui/
se stinge de pe cer, o văd pe ea, Cuba,/
înfășurată în văluri, purtând o garoafă/
ca o văduvă tăcută și tristă.”
(José Martí, Două patrii)
S-a vorbit, nu o dată, despre “cele două fețe” ale lui Valéry, mai precis ale operei sale, mereu împărțită între Monsieur Teste și Eupalinos-Narcis; Inteligență și Iubire. Lucru adevărat și pe deplin aplicabil, oricât ar putea să pară de paradoxal, și în cazul operei scriitorului american de origine română Andrei Codrescu. Dar cu precizarea importantă că, la el, inteligența nu rămâne în cadrele trasate cu rigiditate à la Teste (adevărată “mașină de gândit”!), ci se îndreaptă, adesea, spre ironia fină sau chiar spre sarcasm, iar iubirea tinde spre erotism.
Faptul este evident dacă avem în vedere majoritatea cărților autorului, fie că e vorba de nuvele, povestiri sau romane, fie de eseuri. Astfel, de la demonstrațiile intelectuale mai mult sau mai puțin carteziene ale noului Domn Teste din nuvela “Domnul Teste în America”, cititorul va trece la erotismul din romanul “Casanova în Boemia”. Iar dacă este atent la nuanțe, va descoperi, chiar dacă la un alt nivel, o oarecum neașteptată combinație a celor două tendințe, evidentă, poate, mai mult decât altundeva, în volumul “Ay, Cuba”*.
Ca factură, textele din această carte par a fi mai apropiate de tonul rubricii “All Things Considered”, pe care Codrescu a realizat-o vreme de ani de zile în Statele Unite pentru National Public Radio. În plus, cartea de față este completată – într-un mod extrem de fericit – de fotografiile realizate de David Graham, ea fiind, practic, o culegere de eseuri, interviuri și relatări, unele dintre ele regăsindu-se, la momentul respectiv, în emisiunile radiofonice realizate de Codrescu însuși, toate determinate de călătoria pe care cei doi, scriitor și fotograf, au întreprins-o în Cuba, cu puțin timp înainte de vizita istorică pe care a făcut-o acolo Papa Ioan Paul al II-lea.
Căci, în fond, miza respectivului volum chiar aceasta a fost: să ofere o imagine a și asupra Cubei, înainte ca insula caraibeană să fie realmente invadată de nenumărații ziariști și reporteri care l-au insoțit pe Papa Ioan Paul al II-lea în călătoria sa. Desigur, e vorba de o imagine neconvențională. Dar nu și menită a idealiza ceva – ori pe cineva. Astfel, cu o remarcabilă calitate de a ști să observe chiar și acele aspecte în general trecute cu vederea sau ascunse în spatele aparențelor exotice ori propagandistice care au definit multă vreme și pentru multă lume Cuba, Andrei Codrescu realizează o veritabilă schiță de portret în mișcare pentru această țară, privită, în primul rând, prin intermediul oamenilor săi, al ocupațiilor acestora și al realității vieții de zi cu zi. Și, evident, nu în ultimul rând, prin intermediul culturii sale, pe care, chiar și atunci când se vrea a fi extrem de ironic sau de acid, autorul o surprinde perfect, subtextual fiind identificabile, la tot pasul, ecouri din opera autorilor cu adevărat reprezentativi pentru acest spațiu cultural, de la José Martí sau Alejo Carpentier, la Guillermo Cabrera Infante – în paranteză fie spus, cu toții admirați de Andrei Codrescu însuși.
În plus, autorul reușește să spună întotdeauna, nu o dată cu ironie sau cu umor – după caz!… – toate marile adevăruri ale tensionatelor relații dintre Statele Unite și micuța insulă comunistă situată, practic, în coasta superputerii mondiale, la doar nouăzeci de mile de Florida. Dar și să privească tot ceea ce îi apare în față cu un ochi mereu dispus să observe cu adevărat și capabil să vadă și dincolo de clișeele care, mult prea adesea, au dominat modul în care Cuba a fost percepută peste hotare.
Prin urmare, textul – alături de fotografiile aferente – înregistrează detalii legate de arhitectura cubaneză, de ritualurile religioase sau de sărbătorile populare (care îmbină, într-un mod unic, elementele catolice cu cele africane sau asiatice), ori de modul de viață al oamenilor obișnuiți din această lume atât de aparte, în contextul general al situației care a urmat lungilor ani ai Războiului Rece.
Rezultatul va fi o carte deloc lipsită de accente meditative, demonstrând, nu o dată, capacitatea autorului de a aduce în discuție tragicul destin al lumii latino-americane din ultimele câteva decenii. Națiunea cubaneză însăși este surprinsă, în plus, mereu în mișcare, dar e situată, în fiecare pagină, dincolo de accentele ideologice sau ideologizante prin intermediul cărora publicul american a cunoscut, ani de zile, acest univers uman și cultural. Un univers adesea prezentat în conflict cu sine însuși, de aici și provocările cărora autorul a trebuit să le facă față, știind și de această dată cum să spună povestea unei țări cu adevărat uimitoare și a locuitorilor săi, pornind de la convingerea pe care, de altfel, Andrei Codrescu a afirmat-o în repetate rânduri – și care demonstrează credința sa în capacitatea literaturii de a face lumea în care trăim mai ușor de înțeles, desigur, pentru aceia dispuși să privească și dincolo de aparențe: “Sunt om al cărții, scrib, scriu și o s-o fac până când nu mai este nevoie.”
*) Andrei Codrescu, Ay, Cuba! A Socio-Erotic Journey. As Heard On NPR. (Photographs by David Graham), St. Martin’s Press, 1999
RODICA GRIGORE esteconferențiar universitar, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, disciplina Literatura universală și comparată; licențiată (1999) și doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărți și alți demoni (2002), Retorica măștilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală și comparată. Puncte de reper în evoluția romanului universal (2008), Evoluția formlor romanești. Între modernism și postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaștinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele și povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează și realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvații (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole și traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: “Cultura”, “Contemporanul”, “Adevărul literar și artistic”, “Euphorion”, “Saeculum”, “Scrisul Românesc”, “Viața Românească” etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.