“Să stai în lumina soarelui/ dorindu-ți mereu mai mult,
încă un poem, vă rog,/ și de fiecare dată
admirație și laude,/ plăcerea repetată
a lucrurilor finite.”
(Michael Ondaatje, Fântâni)
Născut în 1943, la Colombo, în Sri Lanka, Michael Ondaatje emigrează, la începutul anilor ’60, în Canada, unde va și debuta, în 1967, cu volumul de versuri Monștrii grațioși, urmat, în anul 1968, de un substanțial eseu despre Leonard Cohen. Odată cu o impresionantă carieră universitară, Ondaatje se afirmă simultan drept unul dintre poeții, prozatorii și producătorii de film care au marcat, fără doar și poate, ultimele decenii – mai cu seamă după ce romanul său Pacientul englez (1992), încununat cu Booker Prize și ecranizat în scurtă vreme, îi aduce o imensă celebritate mondială.
Handwriting*, volumul de poezie apărut în anul 2000, după un altul, intitulat The Cinnamon Peeler, a avut darul de a-l readuce pe Ondaatje în atenția cititorilor, de astă dată, însă, într-o altă postură: nu în calitate de romancier, ci așa cum a și debutat, ca poet. De altfel, numeroși critici s-au grăbit să aprecieze că și cunoscutul său roman Pacientul englez ar cuprinde pagini întregi de poezie, prefigurând în mod evident prezenta apariție editorială. În fond, la fel ca și în Obsesia lui Anil, poemele din Handwriting reprezintă simbolicul efort de întorcere al autorului în Sri Lanka natală – de aici imaginile considerate uneori excesiv de exotice care apar frecvent în paginile acestui volum, fie că e vorba de șofran sau scorțișoară (cu toate puterile și valorile ei culinare ori erotice), de invocarea ploilor nesfârșite din timpul anotimpului musonic sau de statuile imense ale lui Buddha, îngropate în vremuri de restriște de credincioși, pentru a fi redescoperite și scoase la lumină, după sute de ani, de arheologii moderni. Ceea ce ne duce cu gândul la semnificația esențială a acestei întregi recuzite, dincolo de exotismul său aparent: totul reprezintă, pentru poet, o căutare, adevărată questa, cu dimensiunile sale inițiatice implicite. Totul și mai ales întoarcerea acasă.
Ca și în versurile din Culegătorul de scorțișoară, Michael Ondaatje scrie o poezie delicată și senzuală – o serie de imagini predilecte putând fi, într-adevăr, “citite” sau identificate ca în filigran și în unele pagini din Pacientul englez – care, pe lângă dimensiunile amintite deja, și dincolo se marile semnificații ale istoriei și trecerii timpului se apropie și de universul deloc mai puțin important al sentimentelor umane. Prin urmare, versurile vor vorbi, adesea, despre despărțiri și regăsiri ale îndrăgostiților, despre pierdere si imposibilitatea întoarcerii sau despre dificultatea recunoașterii persoanelor iubite cu ani în urmă și a comunicării reale cu acestea.
Ca atare, poetul își asumă, la răstimpuri, chiar rolul de simplu “translator” al cuvintelor celor care au trăit în vechime, reușind, astfel, să vorbească într-un mod neașteptat de natural despre clopotele vitelor, despre satele de mineri sau cioplitori în piatră, despre călugării buddhisti și, mai cu seamă – metafora centrală, care, de altfel, dă și titlul volumului – despre scris. Scrisul privit, aici, drept unica speranță de salvare de la uitare și de la pierderea identității, scrisul, cel care oferă o soluție chiar și celor care au pierdut orice putință de întoarcere. Autorul însuși a afirmat, nu o dată, că Handwriting este omagiul său adus oamenilor de demult, cei care și-au petrecut întreaga viață având o singură dorință: aceea de a scrie o singură Carte.
Influențat de culturile tamilă și sanscrită, Ondaatje scrie, la rândul său un mare poem, intitulat Cele nouă sentimente, încercând – și chiar reușind – să demonstreze că muzica este cheia de înțelegere a lumii și, deopotrivă, drumul spre inima cititorului, în același timp vorbind despre capacitățile și virtuțile tămăduitoare ale poeziei, mai cu seamă în vremuri grele, în timp de război, știut fiind cât de multe au fost conflictele armate mai vechi sau mai noi care au sfâșiat Sri Lanka.
Iar dacă, uneori, poetul adoptă maniera succintă de expresie a haiku-ului clasic japonez, acest amănunt este de natură să demonstreze nu doar cunoașterea profundă a culturii asiatice în ansamblu, ci și respectul profund pe care Ondaatje îl nutrește pentru formele literare din această parte a lumii o dovadă în plus a efortului de întoarcere acasă. Scrisul, la fel ca și dragostea sau experiențele inițiatice sau tehnicile de meditatie buddhiste reprezintă, pentru Ondaatje, un efort de a depăși orice condiționări, ale minții sau ale lumii înconjurătoare. Căci poeții, asemenea călugărilor buddhiști, au căutat mereu să trasforme experiența în înțelegere profundă, nu doar s-o înregistreze. Aici e de găsit, de altfel, și “plăcerea repetată a lucrurilor finite” pe care Ondaatje alege să le înregistreze mereu, prin actul scrisului, cu speranța că efortul nu va fi zadarnic.
*) Michael Ondaatje, Handwriting, Vintage Books, 2000
RODICA GRIGORE esteconferențiar universitar, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, disciplina Literatura universală și comparată; licențiată (1999) și doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărți și alți demoni (2002), Retorica măștilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală și comparată. Puncte de reper în evoluția romanului universal (2008), Evoluția formlor romanești. Între modernism și postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaștinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele și povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează și realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvații (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole și traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: “Cultura”, “Contemporanul”, “Adevărul literar și artistic”, “Euphorion”, “Saeculum”, “Scrisul Românesc”, “Viața Românească” etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.