Liza Marklund, născută în 1962, este o scriitoare suedeză de romane polițiste care trăiește în Spania. A publicat mult și e celebră pentru seria ei cu Annika Bengtzon, un reporter de investigație atipic, căsătorită, cu doi copii, probleme în mariaj. La aceeași editură Trei au mai apărut în traducere „Pe viață”, „Fundația Paradis”, „Studio 69”, „Testamentul lui Nobel” și „Explozii la Stockholm”, romane de mare succes, care i-au asigurat notorietate autoarei și simpatie eroinei principale.
De data aceasta, în „Lupul roșu”*), Annika Bengtzon anchetează un șir de patru asasinate inexplicabile – un ziarist din orașul nordic Lulea, călcat de o mașină, un băiat care a văzut prima crimă, l-a zărit pe asasin, dar n-a apucat să spună poliției cine este și căruia i s-a tăiat gâtul, un politican împușcat în ochi, o educatoare strangulată. Poliția n-a găsit nicio urmă a asasinului și nicio legătură între cele patru victime. Annika Bengtzon, care trebuia să se întâlnească cu ziarul ucis și care a discutat cu băiatul care a văzut prima crimă înainte să fie ucis și el, descoperă că între cele trei victime există o legătură care merge până la sfârșitul anilor ’60, când, și în Suedia, ca în mai tot Occidentul european, grupările extremiste de stânga înfloreau, plănuiau asasinate și dărâmarea regimurilor socotite putrede. Între ele, o grupare maoistă fanatică, formată din studenți la Upsalla, care își spuneau codificat Lupul roșu, Câinele care latră, Tigrul, Pantera, Leul, Dragonul galben. După ce aruncă în aer un avion F-21 de la o bază aeriană locală, act care a rămas un mister vreme de 40 de ani, grupul se desființează, de fapt intră în hibernare în așteptarea unor vremuri mai bune pentru acțiuni destabilizatoare, membrii săi se angajează în meserii diverse, unul ajunge chiar ministru, în vreme ce individul cel mai sângeros, antrenat pentru crime, fuge în străinătate, se alătură ETA, dar nu e prins decenii la rând. După patru decenii, acesta, așteptat de unii foști membri ai grupării, repudiat de alții, revine în Suedia și începe nebunia. Veți afla cum.
Deși șeful ei îi interzisese să se mai ocupe de probleme de terorism, anchetele sale contravenind intereselor patronatului, Annika Bengtzon merge pe urmele grupului, reușește să-i demaște, aproape cu prețul vieții și toate sfârșesc în compromisul așteptat. O descriere formidabilă a societății suedeze a anilor ’60, dar și a relațiilor din presă și dintre presă și politică în zilele de azi.
*) Liza Marklund – Lupul roșu, editura Trei, Fiction Connection. Traducere din suedeză și note de Daniela Ionescu