Pana cand va fi identificata o imagine – desen sau fotografie – a bisericii Stelea, amatorii de istorie bucuresteana va trebui sa se rezume la iconografia patrimoniului acesteia.
Sfintele obiecte sunt minunate, pe masura istoriei bisericii care le-a gazduit. Vechimea ei se pierde in negura timpului, in vremea domniei lui Mihnea Turcitul, un spatar al acestuia, Stelea, construind o biserica, de zid, fara indoiala, in locul alteia de lemn.
Arsa din ordinul lui Sinan Pasa, a fost reparata si inconjurata cu chilii de catre mitropolitul Grigore al Iviriei, din care cauza a fost cunoscuta si sub numele de “biserica Iveri”.
Mai mult, a fost o vreme si mitropolie. Inchinata manastirii Radu Voda, biserica si manastirea Stelea au inceput sa decada. Staretul nu a mai avut resurse sa-i repare stricaciunile produse de batranete si de cutremure.
Ajunsese intr-o stare atat de jalnica, incat, ca sa i se prabuseasca, zidurile i-au fost sprijinite cu prajini.
S-a pus, desigur, problema demolarii. S-au facut unele reparatii sumare, apoi a trecut peste ea focul cel mare din 1847 si a devenit o ruina.
Din fericire, enoriasii au reusit sa salveze cateva obiecte de mare valoare, pe care le-au depozitat la Radu Voda, cum este si aceasta icoana, pe care Ionescu-Gion o considera opera unui mester german.