Criza devine o oportunitate numai pentru cei care sunt disciplinați.
Orice încercare de dezvoltare a firmei, de ofensivă, trebuie să pornească de la organizarea liniilor de defensivă, de la construirea unor adevărate ziduri de cetate în jurul afacerii de bază.
La nivelul oricărei firme zidurile de apărare trebuie construite în jurul fluxurilor financiare de bază, al modelului de afacere și al surselor de venituri.
a) Deși fluxurile financiare ar trebui să fie preocuparea de bază a oricărei firme, în practică numai 27% din firme sunt preocupate de cash flow, în timp ce restul pun accentul pe inovație și dezvoltarea/transformarea capacităților de producție. Problema se va acutiza în perioada următoare în care creditul se va obține foarte greu și va fi foarte scump (fără să fi fost ieftin vreodată pentru firmele românești!).
“Cash is king” implică între altele renegocierea termenelor de plată cu furnizorii, amânarea oricăror cheltuieli mari până la asigurarea stabilității afacerii de bază, focalizarea pe reducerea stocurilor și reducerea gradului de îndatorare a firmei.
b) Pentru a își proteja modelul de afacere firma trebuie să reacționeze anticiclic (să te pregătești de recesiune încă din perioadele de expansiune prin reducerea costurilor și vânzarea afacerilor “noncore”; și reciproc: pe baza stabilizării “core businesului” să fii expansionist în recesiune). Măsurile de reducere a costurilor trebuie să fie luate nu de conjunctură, ci pe termen lung, vizând reduceri de capacități, îmbunătățiri în eficiență și externalizarea unor activități. Tăierea costurilor cu forța de muncă trebuie să nu ducă la concedierea muncitorilor calificați, ci la reduceri ale timpilor de muncă și la realocări pe sectoare în așa fel încât firma să nu piardă talentele.
Un model de business flexibil adaptat crizei trebuie să pornească de la evitarea modelelor integrate. În discuțiile purtate cu antreprenorii români (îndeosebi din industriile de prelucrare a produselor alimentare) a rezultat că una dintre tendințele cele mai periculoase în perioada de criză este de a crea modele integrate care includ generarea materiilor prime, producția, distribuția și vânzările.
c) Sursele de venituri.
Comportamentul clientului este definitoriu pentru menținerea surselor de venituri ale firmei. În perioada crizei acesta nu mai cumpără decât bunuri esențiale, amână cheltuielile majore, cumpără din promoții și compară ofertele cu mare atenție.
Consumatorii așteaptă ca prețurile să se reducă și pun presiune pe producători. Orice reducere a prețurilor care nu este bazată pe o reducere prealabilă a costurilor duce la războaie ale prețurilor care pot fi fatale producătorilor. Programul rabla din Germania din 2009 a făcut ca cca 50% din creșterea de vânzări să vină de la consumatori care aveau planificat să-și reînnoiască mașina mai târziu. Acest lucru a făcut ca vânzările Dacia în Germania, spre exemplu, să cunoască scăderi substanțiale în 2011.
Strategia de fixare a prețurilor este esențială pentru menținerea veniturilor firmei. Cheia este percepția consumatorului asupra prețului și nu scăderea prețului pe unitatea de produs. Cercetările arată disponibilitatea consumatorului să accepte prețuri mai mari la care se oferă discounturi decât reduceri de prețuri pur și simplu. Strategii uzuale sunt și acelea de a simplifica produsele menținând numai caracteristicile lor de bază sau de a reambala în cantități mai mici sau de a face clientul captiv unui produs căruia i se adaugă consumabile la prețuri mari.
Abia după consolidarea acestor trei linii de defensivă în interiorul cetății se pot lansa primele atacuri asupra competitorilor.
Notă: Pogonaru precizează că unele idei se regăsesc în cartea Accelerating out of the Great Recession; David Rhodes and Daniel Stelter – The Boston Consulting Group; Mc Graw Hill, 2010.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.