Ken
Follett este un scriitor britanic născut la Cardiff, în Țara
Galilor, în 1949. A fost ziarist, a început să scrie romane și s-a
făcut cunoscut cu “The Eye of the
Needle“. Au urmat alte romane, în general
thrilleruri istorice. Între care și “Stâlpii pământului”, care i-a
definitivat succesul. În 2009, când cel mai vechi festival de
literatură din lume – “The Times Cheltenham Literature Festival” –
aniversa 60 de ani de existență, s-a organizat un sondaj online,
prin care să fie desemnate cele mai apreciate 60 de romane
publicate în Marea Britanie începând din 1949. “Stâlpii pământului”
s-a clasat pe locul 2, iar pe locul 23 se află continuarea acestui
roman, “O lume fără sfârșit”. Ken Follett era astfel unul dintre
cei trei autori nominalizați cu două titluri, alături de John
LeCarré și Gabriel García Marquez.
Romanul acesta, despre care ne
ocupăm atât de târziu în cadrul rubricii noastre, reprezintă
capodopera istorică a lui Ken Follet*). A fost tradus în 30 de alte
limbi, vândut în aproape 20 de milioane de exemplare până în
decembrie 2010 și adaptat pentru televiziune într-un serial de opt
episoade, care a ajuns revelația anului 2010, cu mari actori în
distribuție – Tony Curran, Alison Pill, Donald Sutherland, Matthew
Macfadyen și mulți alții. Serialul a obținut trei nominalizări la
Globurile de Aur.
E o poveste complicată care se
desfășoară în Anglia secolului al XII-lea, într-o perioadă
cunoscută în istorie ca dominată de război civil și anarhie, când
se dădeau bătălii pentru tronul Angliei și, în paralel, se
construiau marile catedrale, pe care le admirăm și astăzi.
Catedrala Kingsbridge, la a cărei construcție asistăm în acest
roman, este prima catedrală gotică din Anglia și faimoasă pentru
frumusețea ei. După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de
mari frământări pentru preluarea puterii. Romanul e stufos, enorm,
peste 1.000 de pagini, cu foarte multe personaje, toate incredibil
de verosimile, în creuzetul de intrigi brutale ale Angliei
medievale, cu iubire, ură, trădare, speranță și loialitate. Și
acoperă o perioadă de o jumătate de secol.
Contextul istoric este definit de o tragedie
de proporții, comparabilă, s-a spus, cu scufundarea Titanicului:
nava care îl avea la bord pe unicul fiu legitim și viitor
moștenitor al tronului Angliei, se scufundă în Canalul Mânecii.
După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de mari frământări
pentru preluarea puterii. Regele mai avea alți treizeci de copii,
dar toți erau bastarzi. Și o fiică. Dar era, de asemenea, o epocă
în care bărbații nu acceptau urcarea pe tron a unei femei. De
aceea, principalii pretendenți la tron sunt Stephen, nepotul
regelui, și Maud, fiica regelui. În luptă se amestecă și familia
Hamleigh, nobili scăpătați care încearcă să îl însoare pe brutalul
lor fiu, William, cu Aliena, fiica guvernatorului de Shiring,
Bartholomew. Prin jocuri de culise William reușește să îl ucidă pe
Bartholomew, acuzându-l de trădare și o violează pe Aliena sub
privirile fratelui ei, Richard. Furiei lui William îi cade pradă și
arhitectul său, Tom Builder, al cărui vis de a construi o catedrală
grandioasă este năruit. Soția acestuia născuse un fiu abandonat în
pădure, luat la mânăstirea Kingsbridge și dat în grija părintelui
Philip. În complicata acțiune mai apar episcopul local, Waleran
Bigod, un om fără scrupule, sprijinindu-i pe cei din familia
Hamleigh. După nenumărate peripeții și lovituri de teatru, în care
sunt implicate zeci de persoane, pe parcursul multor ani și o mare
parte dintre personajele importante de până atunci ale cărții sunt
ucise, după ce catedrala Kingsbridge devine un pion în lupta pentru
tronul Angliei, acțiunea se precipită: Waleran și clanul Hamleigh
sunt dovediți ca fiind vinovați de scufundarea navei White Ship și
de dispariția moștenitorului la tron. Hamleigh și Waleran sunt
învinși, iar părintele Philip poate să continue și să termine
construcția catedralei Kingsbridge cu ajutorul fiului zidarul
ucis.
Sunt prin urmare, mai multe povești în
paralel. Una a părintelui Philip care visează să construiască o
mare catedrală, împreună cu arhitectul său Tom. Alta a intrigilor
privind succesiunea la tronul Angliei. Alta a succesiunilor la
conducerea Bisericii.
Să construiești o catedrală era un lucru
foarte complicat în acele vremuri – de fapt, în orice vremuri –
constructorului îi lua cel puțin treizeci de ani în care de multe
ori îi lipseau banii sau trebuia să facă față atacurilor și
invaziilor. De aceea povestea lui Follet acoperă întreaga viață a
principalelor personaje.
Romanul recreează cu mare acuratețe viața
satelor și a oamenilor Angliei acelui îndepărtat secol. Caracterele
sunt bine definite, detaliile referitoare la ridicarea unei
catedrale sunt uimitoare, limbajul este exact, fără să obosească
prin termeni de specialitate.
*) Ken Follett, Stâlpii pământului,
Editura RAO, traducere de Andreea Șeler