Prozator, eseist și teoretician al literaturii, Alonso Cueto (n. 1954, Lima) este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori peruani ai prezentului. După debutul literar, cu volumul de povestiri La batalla del pasado (Bătălia trecutului, 1983), extrem de bine primit de critică și de publicul cititor, Cueto va publica romane: El tigre blanco (Tigrul alb, 1985), El vuelo de la ceniza (Zborul cenușii, 1995), Grandes miradas (Priviri adânci, 2003, ecranizat de regizorul Francisco Lombardi, pelicula purtând titlul Mariposa negra / Fluturele negru, recompensată cu numeroase premii internaționale), proză scurtă: Amores de invierno (Iubiri de iarnă, 1994), Palido cielo (Cer palid, 1998) și eseistică (cel mai recent volum de acest gen, apărut în anul 2009, fiind dedicat scriitorului uruguayan Juan Carlos Onetti), impunându-se ca punct esențial de referință pentru literatura latino-americană contemporană. În anul 2005 primește prestigiosul premiu literar Herralde pentru romanul La hora azul (Ora albastră), după ce, în 2000, îi fusese decernat Premiul Anna Seghers. Actualmente ține cursuri de literatură la Pontificia Universidad Católica del Perú și conferențiază, pe diverse teme, în cadrul a numeroase manifestări culturale din America de Sud sau din Europa.
Cel mai recent roman al său, Cuerpos secretos, așteptat cu nerăbdare de cititori și de critica literară, a apărut de curând, la sfârșitul anului 2012, la prestigioasa Editură Planeta și a beneficiat de o difuzare largă în întregul spațiu hispano-american. În această carte, Cueto relatează, într-un stil pasionant și având darul de a-și ține lectorul cu sufletul la gură, povestea uimitoare și, desigur, palpitantă, a unei iubiri secrete. Legătură neobișnuită și mai degrabă atipică pentru universul social în care este plasată, aceasta îi are ca protagoniști pe Lourdes Paz și Renzo Lozano. Iar dacă Lordes, în vârstă de patruzeci de ani, e o femeie bogată și obișnuită cu luxul și cu conducerea afacerilor bănoase, Renzo, tânărul de douăzeci și cinci de ani de care va fi atrasă, este un modest profesor de matematică într-un oraș de provincie. Acolo se și întâlnesc, de altfel, cei doi, căci localitatea unde predă el se află în apropierea somptuoasei case de vacanță a lui Lourdes. Venit să dea ore particulare copiilor unei familii din înalta societate, Renzo o cunoaște întâmplător pe doamna Paz, soția unui înalt oficial guvernamental – pe care, în paranteză fie spus, Lourdes îl suspectează de numeroase aventuri sentimentale, al căror pretext îi este oferit acestuia de numeroasele deplasări în zonele îndepărtate din Peru, în calitatea sa de coordonator al proiectelor de dezvoltare rurală. Între femeia matură și experimentată și tânărul profesor se iscă o pasiune nestăvilită, cu care nici unul dintre ei nu încearcă să lupte, ambii fiind convinși că, pe lângă atracția fizică și fascinația pe care o simt unul pentru celălalt, în întâlnirea lor e și un semn al destinului, menit a-i salva, cumva, de risipirea în banalul cotidian și în plictisul unei existențe marcate de rutină.
Prin urmare, în fața cititorului începe să se desfășoare un adevărat carusel al întâlnirilor celor doi și al pasiunii care-i târăște într-un vârtej pe care, la un moment dat, până și ei simt că nu-l mai pot controla. Pe acest fond, Felix, prietenul lui Renzo, îl sfătuiește pe tânăr să rupă relația, câtă vreme este evident pentru toată lumea că o singură bănuială a soțului lui Lourdes i-ar trimite la moarte sigură pe pasionații și nefericiții amanți. Însă patima lor e prea mare și convingerea celor doi e ca viața e prea scurtă pentru a o mai irosi ascunzându-se în fiece clipă, de unde, desigur, și neașteptatul deznodământ al cărții.
Dincolo de subiectul în sine, proza lui Cueto cucerește din nou prin stilul alert, prin capacitatea autorului de a menține suspansul până la sfârșit, dar și prin extraordinarele descrieri ale societății peruane, cu toate contradicțiile ei. Mai cu seamă atmosfera din Lima este excelent sugerată (de neuitat sunt imaginile din cartierul San Isidro!), Cuerpos secretos fiind, așa cum, de altfel, era și de așteptat, și un extrem de convingător roman de atmosferă, în buna tradiție impusă de cartea anterioară, Ora albastră. Pasajele lirice se îmbină și în recenta creație a lui Alonso Cueto cu secvențe dinamice, dialogul e mereu bine condus, iar intuiția peisajului e la fel de bună ca și în scrierile mai vechi ale autorului. Dovadă, dacă mai era nevoie, că cititorii care au așteptat cu însuflețire noua apariție editorială a lui Cueto au toate motivele de satisfacție. Dar și că scriitorul trebuie urmărit cu atenție în anii ce vor veni, talentul său narativ fiind în stare să ne surprindă – și să ne cucerească – iar și iarăși.
Alonso Cueto, Cuerpos secretos, Editorial Planeta, Lima, 2012.