În procesul verbal făcut de polițiști fuseseră consemnate câteva lucruri care se scriu în mod frecvent în asemenea împrejurări: numele victimelor, un bărbat și o femeie tânară, ambii cetățeni albanezi, numărul de înmatriculare al taxiului împreună cu numele șoferului austriac, precum și împrejurările sau, mai exact, faptul că nu se știa mare lucru despre accidentul acela. Nu se găsise nicio urmă de frânare sau de lovitură, oricât de atent fusese examinată mașina. Era clar că, în timpul mersului, se apropiase de acostament, ca și când șoferul ar fi pierdut brusc controlul volanului, după care se răsturnase în prăpastie.” Acesta este începutul celui mai recent tradus roman* din opera albanezului Ismail Kadare, un romancier care apare frecvent pe lista posibililor câștigători ai Premiului Nobel pentru Literatură și recompensat în 2005 cu prestigiosul International Booker Prize. Un roman despre care editura spune că este “un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier și un suspans pe măsură, în centru cu un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în firele complicate ale unor jocuri de putere. Cu ramificații în mitologia albaneză, cartea dezvăluie legăturile profunde dintre planul contemporan, aparent lipsit de orice substrat simbolic, și întâmplările exemplare care alcătuiesc țesătura lumii.”
“Întâmplarea nu avea nimic neobișnuit. Un taxi căzuse într-o prăpastie la kilometrul 17, pe șoseaua care ducea spre aeroport. Cei doi pasageri muriseră în accident, iar șoferul, grav rănit, fusese dus în comă la spital.
Ismail Kadare (foto 2) s-a născut în 1936 în Albania, a absolvit Filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul “Generalul armatei moarte”, care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori continuă să publice romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară. Multe dintre aceste romane au fost traduse și în limba română, iar în ultimii ani de un minunat cunoscător al limbii albaneze, singurul agreat de autor să-i tălmăcească scrierile, Marius Dobrescu. “Accidentul” a apărut în orginal în 2008.
Prin urmare, un încântător roman de dragoste, dar și un roman polițist în mare măsură, în care amănuntele crimei se adaugă, mereu mai convingătoare, chiar dacă păstrează aura de mister și neînțeles până la final, alunecând de la confuzie spre ordine. Un bărbat și o femeie, amândoi albanezi, amândoi emigranți, mor într-un accident în drum spre aeroportul din Viena, într-o dimineață ploioasă și cețoasă. Cu puțin înainte de a se prăbuși într-o râpă, șoferul taxiului îi zărise în oglinda retrovizoare “încercând să se sărute”, un act atât de bizar, încât bietul om a pierdut de uimire controlul mașinii. Poliția socotește cazul un banal accident, dar există un detectiv particular care are altă părere, iar o pianistă, fostă prietenă a femeii, care îl susține. Eroul, Besfort Y, era funcționar european însărcinat cu problemele Balcanilor, posibil implicat și în războiul din fosta Iugoslavie. Tânăra femeie era cercetător în arheologie. Amândoi sunt bănuiți de legături cu serviciile secrete sârbe și albaneze. Amândoi rămân până la final personaje enigmatice și captivante. Pe drumul spre aeroport a fost un accident, o crimă, o dublă sinucidere? Cititorul va înainta în roman cu sufletul la gură. Iar titlul unui comentariu din “The Telegraph” pare elocvent – “Moartea misterioasă a unei perechi de iubiți misterioși”. Detectivul misterios, care nu află nici el adevărul, își imaginează că poate fi cunoscut peste o sută ori o mie de ani, când cadavrele vor fi deshumate – “Anii de viață care i-au mai rămas și i-a petrecut imaginându-și ce vor găsi groparii în momentul deschiderii mormântului.”
Extrem de interesante spusele traducătorului, apărute înaintea publicării traducerii: “Subiectul, unic în proza contemporană, îl preocupa pe Kadare încă din toamna anului 2002, când, la Festivalul internațional «Zile și nopți de literatură», îmi povestea cum își închipuie dispariția și renașterea iubirii în relația de cuplu. În clipa când constată că sentimentele nu mai există, când «nimic nu mai e ca înainte», eroul romanului, Besfort Y., decide să încerce o rețetă nemaiîntâlnită: între el și Rovena aveau să se stabilească relații «comerciale», de la client la prostituată, cu speranța că din cenușa vechii iubiri avea să se nască o dragoste nouă. Numai că destinul nu vrea să consimtă la o asemenea încălcare a legilor sacre, destinându-le celor doi un sfârșit pe cât de dramatic, pe atât de misterios.”
Firește, romanul poate fi analizat și din multe alte unghiuri. De pildă, personajele evoluează într-o lume postcomunistă, dar ceea ce au trăit anterior a lăsat asupra lor urme adânci, fiecare dintre ele intră la un moment al relației în rolul de tiran, cunoscut din timpul fostului regim comunist. Dar nu e aici locul de asemenea analize…
*) Ismail Kadare – Accidentul, Editura Humanitas fiction. Traducere și note de Marius Dobrescu.