Datele referitoare la viața și activitatea lui Baer sunt puține dar certe. M.B. Baer (sau B. Baer) s-a născut la Regensburg, capitala heraldicii, în anul 1811. Acolo a urmat etapele școlare și pe cele necesare acceptării în „breasla fotografilor”. Părăsirea Bavariei din cauze determinate, probabil, de meseria de fotograf ambulant, îl va aduce în preajma anului 1848 la Viena și Budapesta, unde, vreme de zece ani va încerca fără succes să se stabilească. De la urmașii lui am aflat că era însoțit și de un frate mai mic, de care trebuia să se îngrijească.
Este epoca marilor emigrări în Lumea Nouă, care îl va atrage și pe el. Ajuns în New Jersey, norocul i-a surâs ca și cum l-ar fi așteptat tocmai pe el. Fotografia îl va ridica la statutul de „partidă bună”, se va căsători cu Anne, de obârșie scoțiană, și va avea bucuria nașterii a doi copii „americani”, Hermann și Ida. Apoi, din motive neelucidate – cel mai probabil un divorț – se va întoarce în Europa, în orașul natal, unde își va lăsa fratele. De-acolo, cu un vapor va ajunge la Orșova. Va fotografia în localitate, prin împrejurimi și la Mehadia. Nu era un vad profitabil și, în consecință, a pornit spre București, unde a ajuns pe la începutul toamnei anului 1861.
Orașul se afla în plină trecere de la Orient către Occident, fenomen datorat străinilor și câtorva odrasle boierești care, luând contact cu orașele occidentale în anii de studii, căutau, ca primari, să influențeze prezentul și viitorul urbanistic în sensul dorit de ei. Unul dintre străini a fost și Baer, care și-a deschis un atelier fotografic în casa străinilor Hötsch, negustor de case de fier și Müller, comerciant de galanterie și „pieptănar de dame”, de pe Podul Mogoșoaiei, la intrarea în Pasajul Român construit tot de un străin, de Friedrich Bossel.
Onorabilitatea locului era descrisă astfel în „Informațiunile Bucureștene”: „ Pasagiul Român este condus de un îngrijitoriu care, pe lângă cea mai strictă veghere a hygienei, are în vedere și moralitatea și care nu primește decât persoane onorabile în acest local”. Deducem că M.B. Baer a întrunit pretențiile „îngrijitorului”.
Sacagii în Piața Teatrului
În primele zile din decembrie 1861, acest om serios și cu moravuri fără cusur publica în ziarul „Românul” al lui C.A. Rosetti următorul anunț, punctuația aparținându-mi: „M.B. Baer Photograph din America. Are onoare a înștiința onor publik că a deschis și șade acum în Podul Mogoșoai, în Pasagiul Roman, parte d-lor Hötsch et Müller, ku un atelier ku destule încăperi, fiind posiție d’a face ku cea mai mare essactitate portrete, billete de visită, medalioane și altele după metodul cel mai nou. Și cel mai confortabil. A angajat tot d’odată un pictor kare a konlaborat până akum în celle mai renumite stabilimente photographice din America și este în stare a konstrui și photographii kolorate; se priimesk asemenea și photographii veki de reînnoit, a le kolora și a le face noi. Skoaterea portretelor se poate face în ori ce timp fără escepție de variațiile admosferice. Skara H, etajul I”.
Ar fi de observat că, prin 1870, la parterul casei, pe Podul Mogoșoaiei, exista librăria Danielopolu. Revenind la anunț, textul mi se pare surprinzător de corect pentru un neamț abia sosit în spațiul românesc, determinându-mă să presupun că a apelat la unul dintre numeroșii rezidenți germanofoni din oraș, poate chiar la Andreas Bielz (1812-1866), care tocmai își mutase stabilimentul litografic de lângă Biserica Albă, unde lucrase cu Karl Danielis, în Pasajul Român, numit și „Curtea Teatrului”, la nr.4, avându-l alături pe Gaetano Burelly. În acest caz colaborarea dintre ei s-a înfiripat devreme și, cum vom vedea, foarte strâns.
Andreas Bielz, originar din Proștea Mică, își fondase stabilimentul litografic în ultimele zile ale lunii decembrie 1849 (sau în primele zile de ianuarie 1850 pe stil vechi) în casele doctorului Carpentier situate pe Drumul Fierestrăului, în imediata apropiere a bisericii Albe și având la început doar două prese de mână manevrate de sighișoreanul Deutschel. Acolo a tipărit împreună cu Danielis, în anul 1852, „Albumul Oștirii”, o lucrare foarte apreciată de istoricii militari și de istoricii de artă.