Semnificativ, în chiar prima săptămână a postului Paștelui, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol i-a convocat pe păstorii aflați în funtea Bisericilor Ortodoxe la o nouă întâlnire care să pregătească sinodul pan-ortodox.
Autismul presei laice românești înclinată mai ales spre scandaluri și anecdote atunci când este vorba despre religie a ignorat aproape în totalitate acest eveniment important. Ce se întâmplă așadar la Constantinopol (Istanbul) în aceste zile, mai exact între 5 și 9 martie? Patriarhul Ecumenic Bartolomeu (foto) se va reîntâlni cu patriarhii și primații celorlalte Biserici Ortodoxe. Este încă una dintre întâlnirile de preparare în vederea sinodului pan-ortodox – demersuri începute de peste un veac…
„Cele 14 Biserici Autocefale care formează împreună Biserica Ortodoxă cea Una se confruntă de mai bine de un secol cu o serie de probleme, fie în relațiile între ele, fie în relațiile lor cu restul lumii creștine, cu alte religii, cu lumea din afară etc. Pentru a răspunde împreună la aceste provocări Bisericile Ortodoxe s-au gândit și s-au străduit să încerce să răspundă în comun, să găsească o strategie comună, iar pentru a răspunde la aceste lucruri este nevoie de convocarea unui sinod.”, a declarat pentru Trinitas TV Pr. Prof. Viorel Ioniță de la Facultatea de Teologie din București
Cert este că dincolo de limbajul diplomatic al prof. Ioniță – căci despre diplomație ecleziastică vorbim în primul rând în cazul acestui eveniment – există și neînțelegeri inter-ortodoxe, altfel pregătirea acestui sinodul pan-ortodox nu ar fi durat mai bine de un veac. Este adevărat, pe de altă parte, că și ortodocșii au reacții mai lente, iar secolul XX nu a fost deloc lipsit de încercări – după cum se petrece dealtfel chiar și în zilele noastre în Siria și, mai nou, în Ucraina.
Aceste confruntări de ordin politic și militar generează previzibile disfuncții la nivel de dialog inter-ortodox. Între altele, ambițiile imperiale rusești își arată colții și la acest capitol. Politicul și-a băgat coada adesea în ultimul veac pe teritoriul fostei URSS, în țările aflate sub teroarea comunistă, în general.
Unitatea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) este un exemplu fericit – dacă ne prefacem a nu vedea ce se petrece în Basarabia. După căderea comunismului bulgarii au suferit rupturi în interiorul Bisericii Ortodoxe – de ordin „clasic”, s-ar putea spune cu zâmbet amar: pe de o parte cei care doreau să meargă în continuare în siajul comuniștilor și al rușilor, și, pe de altă parte, cei care doreau independența – rupturi interne vindecate cât de cât abia acum câțiva ani. Pe când în Ucraina o ruptură de aceeași natură durează până astăzi. Cine să participe așadar la un astfel de sinod pan-ortodox ??
Ambițiile Moscovei de a deveni „cea de a treia Romă”, subminând astfel autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol persistă și după căderea zidului Berlinului. În Ucraina de pildă, acțiunile imperialiste rusești la care Biserica Rusă participă cot la cor cu armata, sunt în plină desfășurare. O Ucraină independentă de Moscova va atrage în perspectivă și dorința ca Biserica Ortodoxă de acolo să fie în unitate, în primul rând.
Fiind unul dintre puținii specialiști de la noi care s-au implicat direct în această problematică, Pr. Prof. Viorel Ioniță a mai comentat câteva dintre cele opt teme de discuții ale acestui proiectat sinod pan-ortodox: „Întâistătătorii decid și deleagă unei comisii internaționale, interortodoxe și unei conferințe panortodoxe care să încheie cele opt teme, iar apoi să se formeze comitete, sau mici comisii de specialiști care să mai clarifice unele lucruri. Aceste opt teme se referă unele la relații între Bisericile Ortodoxe. Spre exemplu problema autonomiei bisericești. Noi avem 14 biserici autocefale, dar există un număr de biserici autonome, cum este Biserica Finlandei de exemplu. Este mult mai complicată situația în Republica Moldova, unde sunt două biserici autonome – aceasta este una dintre chestiunile care ar clarifica relațiile dintre diferitele Biserici. Ar mai fi o problemă cu privire la post, nu se schimbă normele, ci este vorba de interpretarea pe cât se poate comună a tradiției noastre dogmatice și canonice la situația de astăzi. În sfârșit, aș dori să subliniez, o serie de teme se referă la raportul Bisericilor Ortodoxe cu celelalte Biserici, inclusiv cu mișcarea ecumenică”.
Este o evidență, așa cum reiese din pasajul sus-citat, că statutul Bisericilor autonome constituie în continuare un măr al discordiei. Și, date fiind realitățile politice, sunt puține șanse ca Biserica Rusiei să cedeze din reflexele imperialiste, cazul Basarabiei fiind cel mai clar: o parte dintre românii aflați dincolo de Prut au fost ispitiți și au ales să se închine în continuare Moscovei și apoi lui Hristos.
Desigur că problematicile asupra cărora Bisericile Ortodoxe ar trebui să se pună de acord sunt nenumărate și stringente: de la poziția comună față de mișcarea ecumenică și relația cu Vaticanul, până la chestiunile legate de ecologie, bioetică, apărarea demnității umane.
La această sinaxă, în delegația BOR, alături de Patriahul Daniel, l-am remarcat pe ÎPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale – ierarh din tânăra generație și una dintre cele mai agreabile și harismatice personalități din Sf. Sinod, fapt care ne dă speranțe în plus.
Deloc întâmplător, spuneam, această întâlnire pregătitoare se petrece la începutul postului – ceea ce ar trebui să-i îndemne pe toți participanții la un efort de smerenie, meditație și rugă spre (întru) cele care ne unesc, dincolo de capcanele istoriei care ne tot desparte. Pe data de 9 martie întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor participa împreună la o liturghie în catedrala patriarhală din cartierul Fanar (Constantinopol) – semnificativ, în această zi este Duminica Ortodoxiei.