După unul dintre cei mai provocatori ani din istoria economiei moderne, claritatea a devenit una dintre cele mai prețioase resurse pentru orice tip de organizație, iar incertitudinea si schimbarea, spațiul fundamental in care conviețuiesc, într-un echilibru fragil, nevoia de dezvoltare si cea de supraviețuire a companiilor.

Criza Covid 19 are un impact profund – știm asta – dar cum vor evolua in final piețele, granular până la nivel de comportament individual al consumatorului, rămâne încă o mare necunoscută.

Istoria in schimb nu este deloc neclară în a arăta fără echivoc faptul că cei care câștigă și cei care pierd se delimitează în teren în timpul turbulențelor. După criza financiară globală, de exemplu, companiile care au avut un plan clar de a maximiza oportunitățile în piețe profund afectate de derută, s-au distanțat accentuat de cei care s-au concentrat exclusiv pe a minimiza pierderile în primii ani ai deceniului care a urmat. Soarta nu a fost binevoitoare cu cei care au ales să întârzie sau să lipsească deliberat din propriul prezent. După criză, multe companii la nivel global au picat examenul agilității, pe măsură ce performanța lor a scăzut. Având în vedere perturbările curente din economie, nu ar fi de mirare ca promovabilitatea să scadă si mai mult de această dată.

În timp ce în mod clar suntem inundați de expertize și speculații, cărora le acordăm beneficiul bunei intenții, suntem încă într-o fază incipientă în a înțelege ramificațiile pandemiei, iar zgomotul poate fi asurzitor.

Informațiile despre tot ce s-a schimbat și continuă să se schimbe au copleșit echipele de leadership și pentru multe organizații, concentrarea pe a își proteja oamenii și a-i aduce în siguranță în birouri, pe fondul unei profunde incertitudini, a lăsat puțin timp pentru a face un pas înapoi și a se consolida, explorând în echipă ce aduce această lume nouă, și ce înseamnă asta în mod specific pentru propriul model de business.

Ceea ce știm este că strategiile construite anul trecut, au devenit destul de brusc irelevante; nimeni nu a anticipat vârfurile de cerere și șocurile din Supply Chain care s-au manifestat violent în piețe încă din primul trimestru în 2020. Mișcările pe care încă le vedem de poziționare-repoziționare și corecțiile pe care multe business-uri s-au văzut nevoite să le facă ne ridică tuturor întrebări legate de ipotezele centrale ale propriei strategii.

O abordare expectativă a fost foarte tentantă, și nu sunt puține organizațiile care au apelat la masuri de înghețare, amânare sau anulare a tot ceea ce înseamnă investiții și planuri strategice de dezvoltare. Într-o criză prelungită însă, în care factorii determinanți nu pot fi controlați și ajustați prin măsuri economice și pârghii financiare, prelungirea așteptării nu mai e deja o soluție, nici măcar una de compromis. E timpul pentru acțiune, atât pentru a interioriza schimbarea, cât și, mai ales, pentru a accelera procesul de redresare. Problemele companiilor  in ultimele luni nu sunt in mod exclusiv datorate inabilității de a acționa, ci, in aceeași măsura, incapacității de a acționa in mod determinat si adaptat cu desfășurarea evenimentelor. Acesta este un fenomen care afectează cu precădere organizațiile care au construit si au obținut succesul pe o viziune inovativă, proaspăta si in acest proces au transformat modelele mentale, procesele, relațiile si valorile – identificate ca fiind creatoare de valoare adăugată în perioade de creștere – in status-quo.  

Atunci când viziunea, acest set de presupuneri optimiste pe care linia de management construiește business-ul ajunge sa îl situeze într-un unghi mort, când modul în care se fac lucrurile în organizație este marcat de un profund conservatorism, când sistemul de relații care aduce laolaltă angajații, clienții, furnizorii si acționarii tinde sa îngrădească în loc să dezvolte, iar valorile care determina cultura organizației, prin forța credințelor comune se transformă în dogmă, majoritatea companiilor care escaladează culmile succesului cunosc o încetinire bruscă si inexplicabilă. Iar când mediul extern se restructurează în profunzime, se impune o inversare semnificativă a acestei dinamici.

Toate acestea reconfigurează agenda liderilor din business. Majoritatea companiilor vor avea nevoie să își restructureze strategia, atât pentru a reflecta ceea ce e cunoscut astăzi cât și pentru a se pregăti pentru un viitor definit mai mult ca oricând de incertitudine. Asta va însemna că organizațiile vor trebui să ridice miza jocului pe trei piloni vitali pentru o strategie viabilă : Adaptabilitate, Predictibilitate și Reziliență.

Schimbarea nu (mai) este un proces de decorare-redecorare a spațiului, devine însăși fundația noii construcții. Nu (mai) e fashionble și trendy, e nevoie de bază.

Nu e revoluție, e înnoire. Revoluțiile organizaționale îi lasă pe membrii ei dezorientați, desprinși într-adevăr de trecut, dar total nepregătiți pentru viitor.

A (re)dobândi claritate presupune schimbări dureroase, conștientizarea sursei durerii si a simptomatologiei generale. Devine critic angajamentul tuturor membrilor organizației de a parcurge cu determinare și în mod asumat drumul de multe ori sinuos si, în condițiile actuale, pe un traseu neconfigurat în mod definitiv.

După 15 ani in care a asistat companiile din Romania în procese de tranziție, Arthur Hunt lansează in parteneriat cu ONV LAW, una dintre cele mai dinamice companii independente de avocatură, o nouă linie de business – Servicii integrate de HR și consultanță legală pentru procesele de restructurare, integrare și transformare a companiilor.

In aceasta formulă, clienții celor doua companii beneficiază în mod activ de un sistem integrat de ghidare in procesele de schimbare, particularizat pe istoricul companiei si pe nevoile ei, intr-un efort activ de protejare a aspectelor ereditare constructive înscrise in ADN-ul culturii lor și în același timp, de implementare a deciziilor dificile care vor ajuta business-ul să se ajusteze corespunzător cu schimbările din mediul extern, gestionând eficient riscurile, atât din punct de vedere legal, cat si cele de capacitate.