Poezia latino-americană reprezintă un domeniu fascinant și vast, un adevărat univers liric în care cititorul mai puțin inițiat riscă să se rătăcească cu suficientă ușurință în lipsa câtorva puncte de reper absolut necesare, mai cu seamă la primul contact cu opera autorilor din acest spațiu cultural. Să nu uităm că estetica modernismului a fost impusă prin intermediul marilor creatori latino-americani, Rubén Darío, în primul rând, cel care a reușit să sintetizeze nu doar tendințe artistice venite pe filiera parnasianismului și simbolismului francez, ci în egală măsură orientări ilustrate și practicate de o serie de predecesori sau contemporani ai săi precum José Martí, José Asunción Silva sau Vicente Huidobro.
În acest context, devine necesară cunoașterea realizărilor și istoriei discursului poetic din fiecare țară a Americii Latine, câtă vreme scriitori de seamă din Nicaragua, Columbia, Chile sau Mexic au avut contribuții semnificative la dezvoltarea unui anumit tip de poezie și, deopotrivă, la edificarea unei sensibilități specifice. Care, amănunt extrem de important, nu poate fi niciodată ruptă de tradiția literară din fiecare țară în parte. Privind lucrurile din această perspectivă, antologia poetică apărută în Mexic, în condiții grafice excepționale și însumând aproape nouă sute de pagini, reprezintă un demers cu adevărat excepțional, menit a introduce cititorul – atât pe specialistul în literatură, cât și pe cel pur și simplu pasionat de poezie – în universul unic al liricii mexicane. Intitulată Antología general de la poesía mexicana. De la época prehispánica a nuestros días și îngrijită de Juan Domingo Argüelles, cel care realizează selecția textelor, semnând și prologul, cartea de față include poeme din opera a peste o sută de poeți, începând cu epoca anterioară Conquistei și ajungând până la jumătatea secolului XX.
Antologia este împărțită în patru secțiuni ce țin seama de cele patru momente istorice esențiale pentru devenirea Mexicului, și anume „perioada prehispanică” (incluzând secolele al XIV-lea și al XV-lea), „epoca colonială” (cuprinsă între veacurile al XVI-lea și al XVII-lea), „Independența” (înțelegând prin aceasta secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dar și începutul secolului XX) și „modernitatea și perioada contemporană”.
În prima parte, cititorul are în față excelentele traduceri realizate de Miguel León-Portilla și Ángel María Garibay din creația celor mai importanți opt poeți prehispanici, dintre care, desigur, cel mai important, atât în ceea ce privește realizarea artistică, cât și pregnanța și profunzimea mesajului liric este Nezahualcóyotl. Căci el reușește să sintetizeze, deodată, preocupări străvechi și să dea glas, cu o simplitate dezarmantă, marilor întrebări care au frământat de când lumea ființa umană, cele la care filosofia și literatura de pretutindeni au încercat dintotdeauna să găsească răspunsurile adecvate: „Unde să mergem oare/ pentru ca moartea să nu mai existe?…”
A doua secțiune a antologiei include ca punct esențial selecțiuni din opera „celui dintâi poet mexican cu adevărat universal”, după cum afirmă Juan Domingo Argüelles în prolog – iar acesta este o extraordinară poetă, Sor Juana Inés de la Cruz. De altfel, în toate comentariile pe care le face cu privire la perioada colonială, Argüelles are în vedere, ca exemplificare, opera acestei unice scriitoare, apreciate la modul superlativ de toți cei care s-au aplecat asupra istoriei poeziei mexicane, de la Antonio Castro Leal și până la Octavio Paz. Căci Sor Juana demonstrează o sensibilitate ce prevestește de-a dreptul modernitatea, poate de aceea este ea atât de singulară în cadrul epocii în care trăiește – dar și atât de bine receptată de generațiile apropiate de prezent.
Și poate și din cauza comparației cu lirismul de substanță din opera acestei mari mistice, poezia din perioada care urmează, cuprinsă în cea de-a treia parte a antologiei de față, pare cumva inferioară sau, în orice caz, având doar rare momente în care reușește să se ridice la înălțimea tensiunii lirice din creația Juanei Inés de la Cruz. Poate doar Ignacio Manuel Altamirano, Manuel Gutiérrez Najera sau Amado Nervo să reprezinte, prin opera lor, elemente cu adevărat valoroase pentru evoluția poeziei mexicane ulterioare. Ultima parte cuprinde poeme semnate de Alfonso Reyes, Ramón López Velarde, Octavio Paz, Gutiérrez Vega sau Efraín Bartolomé (născut în 1950) – acesta fiind și cel din urmă autor inclus în paginile antologiei. O carte care se citește cu interes și cu plăcere și care reprezintă, dincolo de istoria sui generis a liricii mexicane, și o veritabilă introducere a tuturor celor interesați în cultura latino-americană privită în ansamblu.
Antología general de la poesía mexicana. De la época prehispánica a nuestros días. Coordinación, selección, prólogo y notas de Juan Domingo Argüelles, Editorial Océano, 2012