Pe coperta traducerii apărute la Editura Leda e tipărită o propoziție apărută în ziarul “The Independent” despre Paul Theroux – este “un scriitor original și plin de îndrăzneală”. Admit că textul acesta m-a determinat mai mult să citesc cartea decât coperta, incitantă și ea, ori îndemnurile unui prieten care a insistat s-o prezint la această rubrică. Întâi am vrut să aflu cine este Paul Theroux și nu mi-a fost greu să descopăr că, om la peste șaptezeci de ani, este celebru și prolific, autor de romane, volume de povestiri și literatură de călătorie. S-a alăturat programului Corpul Păcii în 1963, lucrând ca profesor în Malawi, a fost acuzat de spionaj, a plecat în Uganda, apoi în Singapore, s-a stabilit în Anglia, iar azi locuiește în Hawaii și la Cape Cod, în Statele Unite. A primit numeroase premii și distincții prestigioase (James Tait Black Memorial Prize, Whitbread Prize, Thomas Cook Travel Book Prize, American Academy and Institute of Arts and Letters Award for Literature etc.). Volumul de față este din 2004*).

Este un volum de patru povestiri, de dimensiuni diferite, legate între ele prin temă. În fiecare apare o intrigă erotică, de cele mai multe ori doar sugerată, de fiecare dată seducătoare și tulburătoare. Un puști simte primii fiori ai iubirii în Săptămâna Mare, într-o biserică; un altul vrea să trăiască într-un cort, ca eroii cărților sale, dar liniștea îi e tulburată de fetița vecinilor care urinează alături; sau un altul descoperă uluit adulterul mamei unui coleg etc. etc.

Dar povestirea asupra căreia doresc să mă opresc este cea care dă titlul volumului, “Necunoscuta de la Palazzo d’Oro”. Un tânăr american, aflat la începutul carierei sale de pictor, sosește la Palazzo d’Oro, în Sicilia, în anii’60, unde întâlnește un cuplu excentric. Bărbatul intuiește condiția materială precară a tânărului, îl invită la masă, apoi îl găzduiește, cu condiția să devină companionul frumoasei doamne care îl însoțește, o fascinantă și mândră aristocrată. Sărac, dar debordând de trufie, tânărul acceptă propunerea. Iar relația lor, normală și rece în timpul zilei, devine pătimașă noaptea. Până în momentul inevitabil al separării, după ce tânărul descoperă diferența enormă de vârstă. Femeia era trecută de… șaizeci de ani și arăta formidabil doar mulțumită operațiilor estetice făcute de bărbatul care era chirurg.

Povestirea mi-a amintit inevitabil de un film celebru al anilor 70, “Fedora”, care a rulat și pe ecranele noastre cu titlul “Mitul Fedorei”, regizat de Billy Wilder, cu actori faimoși, despre o actriță celebră readusă în actualitate, care purta tot timpul mănuși, să-și ascundă vârsta, și, firește, o iubire dezastruoasă. Dar asemănarea se oprește la ideea generală a unei femei care își ascunde vârsta sub o mască și, concret, la pălăriile enorme și fabuloase și la mănușile până la cot pe care le poartă permanent cele două femei. În rest, deosebirile sunt totale.

Dincolo de erotismul povestirii, “Necunoscuta…” mai adaugă ceva, un rafinament care îl face valoros pe scriitor: “Cu multă vreme în urmă credeam că știind secretul vârstei contesei voi fi mai puternic decât ea. Dar secretul se afla altundeva. Secretul era să fii o persoană necunoscută și să nu ai trecut, simțământul de rușine care îi împinge pe oameni să răzbată. Ea venise de nicăieri, și de aceea mă văzuse atât de limpede. La șaizeci de ani, știam acum, nu ai secrete; nimeni nu are.”

Un cuvânt de laudă merită și traducătoarea, profesor la Catedra de limba și literatura engleză a Facultății de limbi și literaturi străine din București. Nu există nicio poticnire în redactarea textului într-o admirabilă limbă română.

*) Paul Theroux – Necunoscuta de la Palazzo d’Oro, Editura Leda.Traducere din limba engleză și note de Monica Bottez