Henric al VIII-lea a intrat în istorie prin cel puțin patru isprăvi: colecția celor șase neveste, trei dintre ele – coincidență ! – se numesc Catherine sau Katherine, desprinderea de Roma și de autoritatea papei pentru a întemeia biserica propriei țări căreia-i devine șef, faptul că în cursul domniei s-au înălțat în rang și apoi au ajuns pe eșafod personalități ca Thomas Morus ori Thomas Cromwell și – fatalitate! – legătura complicată cu fiica lui, care va deveni regina Elisabeta I și va face din Anglia un imperiu.
Dar toate isprăvile regale au un nucleu magnetic care le leagă: ambiția lui Henric Tudor de a face doar ce dorește în viața proprie și în propria țară. Iar lorzii din jur îi fac pe plac. Un singur lucru nu reușește să facă, în pofida încercărilor și a ambițiilor sale: să aibă urmași. Într-o epocă în care abia se instalase pe tron dinastia Tudor, după Războiul celor două roze, nașterea unui fiu era esențială: asigura succesiunea și arăta lumii binecuvântarea Domnului și bărbația.
Domnia lui Henric al VIII-lea a acaparat romanul englez, cu focalizare pe soațele care nu reușesc să nască fii sau pe oamenii de stat care au făcut din Anglia un stat cu transformări puternice, sfidând parcă epoca și marile puteri europene. Între toate personalitățile de gen masculin sau feminin din viața regelui, două rețin atenția: Anne Boleyn și Thomas Cromwell. În mod sigur, pentru că amândoi reușesc să se ridice sus de tot prin inteligența lor, ei hrănesc ambițiile și vanitatea regelui.
Majoritatea romancierelor au fost atrase de figura feminină faimoasă, în frunte cu Philippa Gregory, însă Hilary Mantel este atrasă de Thomas Cromwell, iar cele două romane – Wolf Hall și O regină pe eșafod îi aduc de două ori Man Booker Prize, în 2009 și 2012. O regină pe eșafod are șanse mari să fie bestseller și la noi, să suscite atenție și din perspectiva manipulării politice și din perspectivă feministă, nemaivorbind de abordarea istorică. Roman solid, cu multe piste de lectură, O regină pe eșafod o plasează pe autoarea ei între scriitorii care au făcut din ficțiune meditație asupra puterii și destinelor umane.
Anne Boleyn se deosebește radical de toate celelalte soațe ale regelui. Nu se supune poftelor și capriciilor regale, cum face sora ei Mary, care i-a fost amantă, ci le provoacă și le manevrează. Educația ei franceză, gustul și eleganța, dar mai ales îndrăzneala îl cuceresc pe rege. Anne Boleyn însă nu-i cedează regelui, nu acceptă să-i fie amantă, ea vrea să fie regină, cu promisiunea că-i va naște moștenitorul mult dorit. Regele încalcă pentru ea cutumele, vrea să divorțeze de Caterina de Aragon, dar nu obține acordul papei, așa că face alt pas decisiv, într-un fel determinat de Reformă: renunță la catolicism și întemeiază biserica anglicană.
Dar mișcările lui Henric al VIII-lea se bazează pe sfaturile și ideile lui Thomas Cromwell, el este marele păpușar, care face totul pentru țară și rege. El este aliatul cel mai puternic al frumoasei Anne Boleyn, dar nu de dragul ei, ci pentru a împlini voința și dorința regelui, el găsește partea bună a fiecărei nenorociri, și când n-o găsește o născocește. Cei trei formează un triunghi al puterii, într-un echilibru fragil, ce depinde, practic, de șansa nașterii unui moștenitor. Însă Anne Boleyn naște o fată, cum făcuse și Caterina de Aragon. Iar regele își îndreaptă privirea spre Jane Seymour, cea blândă și prostuță, care i-ar putea oferi fiul dorit.
Cititorii vor descoperi cât de stranii sunt asemănările dintre cei doi, Anne Boleyn și Thomas Cromwell. Ei și-au depășit condiția – din fiică de nobili, ea a ajuns regină, din fiul unui fierar, el a ajuns mâna dreaptă a regelui și, după acesta, omul cel mai puternic din țară. Roata norocului i-a urcat sus de tot, dar ei înșiși au pus-o în mișcare, capabili să creeze situații prielnice și oportunități decisive. Și tot roata norocului îi duce la pierzanie, căci sfârșesc pe eșafod, cu acuzații dintre cele mai grave.
Și se naște dilema despre destinele celor doi. Sunt ei păpușarii care-l manevrează, fiecare pe alte sfori, pe Henric al VIII-lea? Sunt ei înșiși păpușile folosite de rege? Ori poate chiar regele este manevrat de un păpușar nevăzut… Fiul atât de mult dorit i-l dăruiește Jane Seymour, cea care o scoate din grațiile regelui pe Anne Boleyn, el asigură succesiunea dinastiei. Însă Anne Boleyn își ia revanșa după decenii: Elisabeta, fiica ei, face din Anglia imperiu, într-o domnie neegalată până azi. Care-l transformă pe Henric al VIII-lea în tatăl măreței regine!
Hilary Mantel, O regină pe eșafod, traducere din engleză și note de Carmen Toader, Editura Humanitas fiction, 2015, 440 pag.