Un roman admirabil care, aproape sigur, va fi citit, din păcate, de foarte puțină lume. Înainte de toate, din lipsa promovării: cine se mai ocupă astăzi să convingă lumea de valoarea unei cărți? În al doilea rând, datorită copertei, foarte adecvată subiectului, dar care îl va îndepărta pe cititorul nesigur și sătul de probleme revoluționare, muncitorești, mai ales pe cei sastisiți de reamintirea comunismului. În plus, cartea apare la o editură specializată în romane polițiste și mai mult ca sigur iubitorii acestui gen vor fi surprinși, după primele pagini, că nu se află în fața unei cărți care începe cu un asasinat. Scopul acestui articol este, între altele, și îndemnul ca romanul să fie citit, spre câștigul oricui se încumetă.
Leif Davidsen este un scriitor danez născut în 1950. Și-a început cariera ca jurnalist în 1977, în Spania, apoi a fost corespondent radio la Moscova. A călătorit mult, pe toate meridianele. Din 1999 se dedică exclusiv scrisului.A scris cu deosbire romane polițiste, foarte apreciate în spațiul scandinav și nu numai. Succes deposebit au avut “Fotografia lui Lime” (destinul unui fotograf care execută, la comandă, pentru recompense substanțiale, poze de tip paparazzi), “Soția necunoscută” (soția unui om de afaceri edispare într-o călătorie în Rusia, dar nu se știe dacă a fost vorba de un abandon, o răpire sau un asasinat), “Ultimul spion” (povestea unei “cârtițe” care a acționat în Danemarca în favoarea rușilor). Romanele lui Davidsen au fost traduse în peste 15 limbi. Acesta este primul tradus în românește.
“Îngerul păzitor al fratelui meu” este un roman în care se îmbină mai multe filoane: un roman politic, un roman istoric, un roman de iubire sfâșietoare, un roman de suspans și un extraordinar reportaj. În toate direcțiile reușita lui Leif Davidsen este formidabilă.
Foarte pe scurt, este povestea vieții unui mare magnat danez foarte bătrân care, aflat în ultima zi a vieții, ce coincide cu ziua sa de naștere, sărbătorită cu mare fast și mulțime de invitați simandicoși, își scrie-gândește într-un testament final viața care n-a fost lipsită de peripeții.
După ce pleacă de acasă, la 20 de ani, în urma certurilor cu un tată abuziv, Magnus Leyer trăiește cinci ani în Agentina și America, capătă experiență de viață, dar face și bani, revine în Danemarca, dar își părăsește din nou țara în căutarea fratelui său mai tânăr, plin de idealuri și naiv, fugit în Spania ca voluntar de partea forțelor republicane în războiul cu armata lui Franco. Magnus Leyer ajunge în Spania republicană deghizat ca ziarist, iar mai târziu, la Moscova, va ajunge tot ca ziarist. Va încerca să fie îngerul păzitor al fratelui său.
Începe un roman copleșitor despre ororile unui război din care cel plecat voluntar nu mai poate ieși decât mort în lupte sau împușcat drept trădător, dacă vrea să se retragă; despre brigăzile internaționale și Comintern; despre falsitatea idealurilor comuniste; despre practicile inumane ale securității lui Stalin; despre aurul spaniol acaparat de comuniștii sovietici. Nicio carte de la celebrul “Omagiu Cataloniei” al lui George Orwell nu cred să fi descris cu mai multă acuratețe conflictele interne dintre comuniști și celelalte grupări și partidele lor de stânga din cadrul Republicii Spaniole. (“Republica își consumă aproape la fel de multă energie în cearta și lupta internă ca și în lupta cu dușmanii. Disputele reflectă diviziunea întregii mișcări socialiste, a cărei supremație este râvnită, prin intermediul Cominternului, de Uniunea Sovietică.”)
Începe un alt roman al iubirii dintre Magnus Leyer și superba rusoaică Irina, reporter fotograf de front, fiica unui general apropiat al lui Stalin, care crede în idealul comunist și consideră toate relatările despre morțiii și închisorile din țara ei apărute în presa Occidentului drept manevre pentru destabilizarea regimului comunist, până cad ea însăși și familia ei victime ale mecanismului de represiune.
Începe un roman de suspans în care se îmbină căutarea fratelui mai mic, cu dispariția aurului spaniol plecat spre Moscova și mașinațiunile unor înalți șefi ai poliției secrete sovietice care calcă totul în picioare pentru a-și asigura un viitor călduț.
Mai bine de 95 la sută din carte se petrece în anii 1937-1938 în Danemarca, Spania și Uniunea Sovietică. Personajele sunt foarte vii, indiferent că își etalează bravura, lașitatea, cruzimea, naivitatea, iubirea. Pare că asistăm la o istorie a secolului XX spusă, pentru a fi mai ușor înțeleasă, printr-o poveste de iubire și de suspans. Sau o înțelegem așa pentru că, spre deosebire de personaje, cititorul știe, astăzi, cum s-au petrecut lucrurile în acel secol învolburat.
Pe alocuri, romanul pare un reportaj, cu descrieri convingătoare ale orașelor și acțiunile oamenilor. George Arion are dreptate să scrie că “Leif Davidsen are o fabuloasă experiență de gazetar. Este la el acasă în multe locuri din Europa, cunoaște obiceiurile multor oameni, și, mai ales, este profund interesat de istoria secolului XX, care a cunoscut și a provocat multe orori. Din aceasta pricină, cartea sa nu e doar investigarea unor crime, ci și o radiografie a unor timpuri deloc binevoitoare cu oamenii. Scrierea sa este și pasionantă, și instructivă.” Paginile romanului sunt pline de mirosul războiului, auzul e traumatizat de vuietul bombelor, mirosul sângelui îți pătrunde în nări, violența mediului e copleșitoare, răzbate în fiecare scenă. Cu atât mai emoționante sunt scenele de iubire, care par să fie pauzele pufoase dinaintea reizbucnirii violenței și a apariției morții. Toate personajele iubite de erou vor dispărea violent, toate sunt mult mai bune sufletește decât eroul însuși, ori asta crede el. Magnus Leyer trece de ororile războiului civil spaniol, de ororile regimului comunist sovietic, de ororile celui de-al doilea război mondial, pune bazele unui imperiu industrial pentru că va fi singurul care va găsi o parte din aurul spaniol și ajunge, decenii mai târziu, să povestească toate acestea. Ca un martor al secolului. “Mi-aș dori să cred în zei și în vorbele lor despre cum prieteni și dușmani se întâlnesc în Walhalla pentru o sărbătoare care durează pentru totdeauna, dar nu am acel dar.”
O carte instructivă și tulburătoare deopotrivă.
Leif Davidsen – Îngerul păzitor al fratelui meu. Crime Scene Publishing. Traducere din daneză de Claudia Micula. Ediție îngrijită de George Arion.