Un roman emoționant*), lucid, superb despre o boală care ne poate pândi pe fiecare, sau aproape pe fiecare. „Nu te poți târgui cu boala asta.” Se cheamă Alzheimer, lovește de regulă la vârsta a treia, adică după șaptezeci de ani, dar poate fi și precoce, adică să te atingă la cincizeci de ani, cum se întâmplă cu eroina romanului, Alice Howland, profesoară de psihologie lingvistică la universitate, în plină activitate, în plin succes, cu studenți care se înscriu special pentru ea, cu teze de doctorat impecabil coordonate, cu conferințe în lungul și-n latul Statelor Unite și în Europa, cu o viața împlinită, un soț și trei copii mari. Într-o zi, apare boala, nu se știe de unde, nu se știe de ce, începe să uite, începe să nu mai fie sigură pe ea, să nu mai aibă încredere în ce face, luptă, dar cum cum să lupți cu ceva ce nu știi de unde apare, cum se comportă și când va lovi mai rău și mai rău? Alzheimerul în stare precoce e mult mai invaziv decât la alte vârste. Scene impresionante, cumplite, cu Alice care nu-și mai găsește baia în propria casă, nu-și amintește că sora ei și mama ei au murit cu ani în urmă și când află că s-au dus izbucnește în plâns, nu mai poate citi mai mult decât câteva rânduri sau nu-și amintește cuvântul potrivit ca să poată participa la o discuție cu soțul și fiica, nu-și mai recunoaște propria fiică actriță care interpretează un rol într-o piesă… O suferință imensă.
Treptat, Alice renunță la catedră, renunță la obiceiurile cotidiene (de pildă, alerga zilnic câte opt kilometri), se închide în ea, dar mai înainte se străduie să înțeleagă evoluția bolii, s-o explice celor care ar putea face ceva pentru viitor, să descopere, de pildă, un remediu, ține conferințe uimitoare.
„Zilele mele de «ieri» dispar, iar zilele mele de «mâine» sunt incerte, așadar, pentru ce trăiesc? Trăiesc pentru fiecare zi în parte. Trăiesc pentru fiecare moment. În curând, într-una din zilele de «mâine» voi uita că am stat în fața voastră și v-am ținut acest discurs. Dar doar fiindcă îl voi fi uitat într-o zi de mâine, asta nu înseamnă că nu trăiesc fiecare secundă astăzi, aici. Am să uit ziua de astăzi, dar asta nu înseamnă că ziua de astăzi nu a contat.”
„Anul ăsta e ultima mea șansă de a-mi trăi viața și de a ști ce înseamnă pentru mine. Nu cred că mi-a mai rămas mult timp de a fi eu însămi și vreau să-mi petrec acest timp cu tine, nu-mi vine să cred că tu nu vrei să-l petrecem împreună.”
Un roman zguduitor, după care s-a făcut un film („Still Alice”) superb și el, multipremiat – între altele, actrița care a jucat rolul principal, Julianne Moore a primit în 2015 Oscarul pentru cea mai bună actriță. Un roman despre cum să nu te dai bătut niciodată și să nu renunți niciodată – declara regizorul filmului Wahi Westmorland. La publicare, în SUA, romanul a fost besteseller în fruntea listei pentru mai bine de 40 de săptămâni, a fost vândut în 30 de țări, tradus în 20 de limbi.
*) Lisa Genova – Altfel… și totuși Alice. Editura Trei. Traducere din limba engleză de Monica Procopeț