Este un pas important pe care l-au făcut patriarhii Bisericilor autocefale care s-au întâlnit zilele trecute. Cu toate acestea – așa cum am scris, tot aici, și acum o săptămână – aș începe prin a observa câteva probleme care generează mai degrabă un optimism reținut în privința desfășurării acestui apropiat sinod. Nu sunt lămurite gradele de reprezentare – prin participarea tuturor episcopilor, sau doar proporțional. Nici sistemul de votare – consens sau majoritate.
Relațiile cu Vaticanul și problema statutului Patriarhului Ecumenic au fost serios zdruncinate în urma unui comunicat al Patriarhiei de la Moscova emis la finalul anului trecut. Cu alte cuvinte, tendința imperialistă a Rusiei continuă prin Biserica Rusă, ceea ce deteriorează sensibil relațiile dintre Bisericile Ortodoxe. Nu mai vorbim despre cele ce se petrec astăzi în Ucraina.
Fără a pune răul înainte, nu poți să nu te întrebi în aceste condiții dacă nu cumva un astfel de Sinod Panortodox este puțin probabil în această etapă istorică și cu o astfel de politică (mai mult sau mai puțin) ecleziastică rusească. Poate că o viitoare altă generație de policieni ruși va determina o maturizare în Duh a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse în ceea ce privește relațiile interortodoxe – așadar abia atunci un Sinod Panortodox va fi posibil.
Nici între alte Biserici Ortodoxe unele neînțelegeri nu sunt clarificate. Dacă Biserica Ortodoxă Română a reușit să-și rezolve recent micul conflict cu Patriarhia Ierusalimului, iată că nici la această Sinaxă petrecută între 5 și 8 martie 2014 la Constatinopol (Istanbul) nu au participat toate delegațiile. Au lipsit reprezentanții Bisericii Ortodoxe din Cehia și Slovacia, din cauza unor dispute interne, s-a retras de la lucrări delegația Bisericii Antiohiei aflată în conflict cu Patriarhia Ierusalimului. Nu este încă clar statutul Bisericilor autonome, situația ortodocșilor din țările ex-sovietice este în continuare fierbinte.
„Este vorba despre aspecte legate de calendarul iulian, unificarea ordonanțelor bisericești, coexistența diasporei ortodoxe în țările cu o altă cultură religioasă. În ultimele decenii au fost depășite divergențele apărute între Biserici pe marginea acestor subiecte. Cu toate acestea, cine și în ce mod poate oferi unei Biserici autonomie rămâne și în prezent o problemă nesoluționată”, și-a declarat aparentele priorități pentru acest Sinod Panortodox Patriarhia Moscovei, prin purtătorul său de cuvânt.
Imperativele care vor putea fi lămurite de acest proiectat sinod au fost exprimate în alocuțiunile conducătorilor delegațiilor oficiale. PF Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic a subliniat:
„Bisericile au decis încă de la bun început asupra convocării unui Sfânt și Mare Sinod ca fiind absolut necesară pentru Biserica Ortodoxă, anunțând formal acest lucru întregii lumi creștine și începând pregătirile pentru acest eveniment extraordinar și istoric. Agenda acestui Sinod a fost restrânsă, în cele din urmă, la doar zece chestiuni, din care opt au și trecut de stagiul pregătitor, fiind gata de a fi înaintate Sfântului și Marelui Sinod. Cele două chestiuni rămase, anume modul de declarare a autocefaliei unei Biserici și ordinea pomenirii Bisericilor în sfintele diptice, au întâmpinat serioase dificultăți în stagiul pregătitor, iar majoritatea Bisericilor Ortodoxe surori au considerat că ele nu prezintă un obstacol în calea convocării Sfântului și Marelui Sinod care va trebui să se restrângă la dezbaterea chestiunilor deja pregătite (dintre care una, cea cu privire la declararea Bisericilor ca autonome, încă necesită aprobare prin consultare pan-ortodoxă preconciliară)”. Este o abordare pragmatică de care este de dorit să se țină cont.
În cuvântul său, PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a evidențiat câteva dintre aceste imperative arătând că paradoxal „Bisericile Ortodoxe Autocefale cultivă azi mai mult dialogurile oficiale internaționale cu alte Biserici decât dialogul și cooperarea între ele”. Iată cele trei mari provocări despre care a vorbit PF Daniel:
„În prezent, este nevoie de mai multă consultare și cooperare între Bisericile Ortodoxe surori, în fața a trei mari provocări ale lumii de azi:
1. Secularismul sau indiferentismul religios, care afectează negativ familia ortodoxă tradițională, parohia ortodoxă, mănăstirea ortodoxă și misiunea ortodoxă în societate.
2. Fenomenul migrației, care generează noi probleme sociale și pastorale, mai ales când migrația este cauzată de război sau persecuții, cum se vede azi în Siria și în alte părți ale lumii.
3. Criza economică și financiară, care ne cheamă la mai multă solidaritate cu oamenii săraci, bolnavi și singuri.
Misiunea spirituală, pastorală și socială a Ortodoxiei ne cheamă azi să unim mai mult jurisdicția canonică teritorială cu responsabilitatea pastorală pentru persoanele concrete și Autocefalia locală cu Ortodoxia universală sau ecumenică.”
Ulterior, ajuns la București, Patriarhul BOR a mai arătat și că „O mare atenție s-a acordat înnoirii textelor mai vechi, actualizării lor, astfel încât ceea ce va fi elaborat de către Sfântul și Marele Sinod Panortodox să fie o teologie adusă la zi, orientată pastoral și misionar. Viitorul Sinod Panortodox nu va dezbate probleme dogmatice, dar va scoate în evidență necesitatea cooperării pentru o mai intensă misiune ortodoxă în lume, ținând seama și de contextul în care ne aflăm. Astfel, texte care au fost redactate cu mai mulți ani în urmă vor fi reactualizate, exprimate într-un limbaj care ține seama și de contextul nou în care ne aflăm astăzi.”
De altfel, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a pus accentul pe o altfel de abordare, demontând prejudecata că ortodoxia ar fi captivă trecutului: „Biserica noastră Ortodoxă este caracterizată de atenția pe care o acordă tradițiilor trecutului, și este obligată să facă acest lucru în toată vremea, pentru că «Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același» (Evr. 13, 8). Fără îndoială, istoria avansează, iar Biserica trebuie să acorde atenție problemelor pe care oamenii le au în fiecare epocă. O Biserică tradițională nu înseamnă o Biserică fosilizată, indiferentă la provocările istoriei. Astfel de provocări sunt deosebit de acute în vremurile noastre și suntem siliți să le luăm în seamă…”
Tot Patriarhul Ecumenic a pledat în cuvântul său pentru accentuarea și respectarea dimensiunii sinodale a ortodoxie: „Acest sistem sinodal a fost și este susținut, cu mai multă sau mai puțină fidelitate, în interiorul Bisericilor ortodoxe autocefale, dar este cu totul absent în relațiile dintre ele, iar acest lucru este o sursă de probleme majore, creând impresia unei Ortodoxii compuse din mai multe Biserici, iar nu dintr-Una, lucru care nu este în acord cu eclesiologia ortodoxă, ci este o aberație de la această eclesiologie și o rădăcină a relelor. Suntem obligați să sprijinim sistemul sinodal până dincolo de hotarele Bisericilor noastre individuale. Trebuie să dezvoltăm o conștiință a Bisericii Ortodoxe celei Una, și numai conceptul de sinodalitate poate să atingă acest scop.”
Una dintre concluziile la cele de mai sus este că adesea Bisericile Ortodoxe se percep între ele concurențial – și se comportă în consecință. Politicul a marcat întotdeauna relațiile dintre Biserici, iar secolul XX a făcut-o cu asupra de măsură. Sechelele rămase nici măcar nu sunt conștientizate, cu atât mai puțin diminuate sau eliminate. Rămăne de văzut dacă aceste câteva probleme spinoase vor fi surmontate, dacă imperativul dragostei întru Hristos va avea prioritate.
Toată lumea ortodoxă – și catolică! – pare să-și dorească un astfel de Sinod Panortodox la care se lucrează de multe zeci de ani, nu toți împărtășesc însă aceleași reguli. Atomizarea ortodoxiei este o realitate istorică, la fel de concretă ca și dragostea hristică – vom constata împreună în 2016 care dintre acestea vor prevala. În ultimă intanță, conștiința unității creștine vine din maturitatea spirituală…