În iunie 2016 este preconizat să se desfășoare în Insula Creta primul Sinod panortodox, ceea ce va constitui o premieră pentru istoria modernă a creștinismului ortodox. Să sperăm că media laică românească va fi ceva mai atentă la o asemenea premieră și o va trata în consecință.
Pe scurt, este pentru prima oară în istorie când Bisericile Ortodoxe se reîntâlnesc în această formulă. Evident că astfel de întâlniri au mai fost (conferințe, sinaxe etc.), dar cel puțin în această amplă formulă organizatorică, generatoare de importante documente agreate în comun, nu. Să spunem că ar fi de luat în considerare sinoadele panortodoxe de mărturisire a credinței (sec XVII), numai că și acestea au fost sinoade locale.
Actualul Sinod panortodox este plănuit încă din anii ’30 ai secolului XX – mă refer la demersurile concrete prin stabilirea unor teme de discuție, cum a fost cel de la Mănăstirea Vatopedu (Sf. Munte Athos). Din păcate, anii războiului și cei ai dictaturii comuniste, alte convulsii politice, ecleziale, economice etc., obiective ori subiective, au împiedicat o asemenea reunire. Ceea ce se va petrece, sper, în iunie 2016 este o consecință a celor peste 10 întâlniri preparatorii începute încă din anii ’60.
Denumirea exactă va fi aceasta: Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe, dar este folosită, pe scurt, și cea de Sinod panortodox.
O penultimă întâlnire preparatoare s-a petrecut zilele trecute în Elveția, când a avut loc Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, desfășurată la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy-Geneva (21-28 ianuarie 2016). La această Sinaxă (adunare) au fost prezenți următorii: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Teodor al Alexandriei, Patriarhul Teofil al Ierusalimului, Patriarhul Kiril al Moscovei, Patriarhul Irinej al Serbiei, Patriarhul Daniel al României, Patriarhul Neofit al Bulgariei, Patriarhul Ilia al Georgiei, Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei, Arhiepiscopul Rastislav al Ținuturilor Cehe și Slovaciei. Chiar dacă nu au putut fi prezenți, din motive de sănătate, Patriarhul Ioan X al Antiohiei și Mitropolitul Sava al Varșoviei și al întregii Polonii, iar Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și al întregii Elade, din motive personale, cei trei au fost reprezentați oficial prin delegați ai Bisericilor respective.
Conform comunicatului difuzat în finalul Sinaxei, primații Bisericilor Ortodoxe au căzut de acord deocamdată asupra unui număr de șase teme (din mai multe existente pe masa de lucru). Aceste teme, care vor fi examinate și aprobate de Sinodul panortodox, sunt: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Diaspora Ortodoxă, Autonomia și modul proclamării acesteia, Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la căsătorie, Importanța postului și a respectării acestuia astăzi, Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine.
S-au discutat și chestiuni tehnice precum înființarea unui Secretariat Panortodox, regulamentul de funcționare a Sinodului ori costurile financiare ale viitoarei reuniuni panortodoxe, care este prevăzut să se petreacă la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016.
Conform ÎPS Nifon, membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Sinaxa a mai hotărât – deloc lipsit de semnificații – ca participarea observatorilor numiți „eterodocși” să fie posibilă numai la începerea și la încheierea lucrărilor. Așadar va putea fi vorba „numai de câte un reprezentant al Bisericilor Vechi-Orientale, din partea Bisericii Romano-Catolice, din partea Federației Luterane Mondiale și din partea Consiliului Mondial al Bisericilor. Din partea Bisericilor Vechi-Orientale amintim Biserica Coptă, Biserica Armeană, Biserica Etiopiană și Biserica Siriano-Iacobită”.
O primă observație de ordin simbolic: exact în zilele Sinodului panortodox, Biserica Ortodoxă va avea sărbătoarea Rusaliilor (19 iunie), moment socotit în istoria creștinismului drept actul de naștere al Bisericii. Reuniunea în Duh a celor prezenți, reconfirmată prin coparticiparea la Sf. Liturghie, va fi centrul de greutate al acestor întâlniri…
De ce este necesară o astfel de reuniune și de ce este un eveniment? Am mai scris-o la această rubrică ori cu alte prilejuri: pentru că, spre deosebire de catolici, ortodocșii au fost și au rămas foarte atomizați de-a lungul ultimelor secole. Pentru că exercițiul sinodalității este funcțional la nivel național și mai puțin la nivel interortodox. Rolul Patriahului Ecumenic în ortodoxie – o spun din nou, pentru cei mai puțin cunoscători – este acela de primus inter pares, este așadar un fel de primat simbolic al Bisericii Ortodoxe, dar, practic, nu are astăzi aproape nicio putere asupra altor Biserici Ortodoxe autocefale. Comparația cu rolul și puterea Papei, în cazul catolicilor, este ridicolă.
Măcar și o simplă lectură asupra titlurilor temelor asupra cărora s-a ajuns la un consens ne demonstrează că această atomizare a ortodoxiei este o realitate de multe ori dramatică și care nu mai poate continua în același fel. După ce vor fi domolite ambițiile ieftine ale unor Biserici Ortodoxe locale, ortodocșii din întreaga lume vor trebui să ajungă la puncte de vedere comune care vizează o multitudine de tematici. Căci nu pot fi luate decizii decât împreună cu privire la căsătoriile interconfesionale, de pildă, ori la felul în care cooperează episcopii diverselor Biserici Ortodoxe în diaspora etc. etc.
În același timp, viața ne demonstrează că an de an provocările (post)modernității sunt din ce în ce mai abundente și mai neașteptate – de unde și necesitatea stringentă a unei colaborări interconfesionale, în primul rând cu confrații catolici. Dar aceasta presupune, din nou, o voce unitară a Bisericilor Ortodoxe adunate laolaltă, măcar periodic. De unde și necesitatea unor lideri responsabili și vizionari…
Interesantă a fost în acest context și vocea delegației Bisericii Ortodoxe Române compuse din PF Daniel, Patriarhul BOR, ÎPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, ÎPS Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal, Pr. Consilier patriarhal Michael Tița, Coordonatorul Sectorului de relații bisericești, interreligioase și comunități bisericești externe, Pr. Prof. Viorel Ioniță, Consilier patriarhal onorific, Pr. Consilier patriarhal Ștefan Ababei.
În cuvântul său, PF Daniel, Patriarhul BOR, a arătat: „Pentru a sublinia necesitatea întrunirii viitorului Sfânt și Mare Sinod, trebuie să amintim că sinodalitatea (conciliaritatea) este o regulă (normă) canonică a vieții ecleziale în toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Astăzi, însă, sinodalitatea trebuie să devină, de asemenea, o regulă a Ortodoxiei la nivel universal, de întruniri sinodale periodice (la fiecare cinci, șapte sau zece ani). Din acest punct de vedere, trebuie să considerăm viitorul Sfânt și Mare Sinod nu ca fiind un eveniment eshatologic (care precede sfârșitul lumii), ci un eveniment istoric important pentru a dezvolta practica sinodalității la nivel panortodox. Mai precis, viitorul Sinod Panortodox trebuie urmat în etape succesive de alte sinoade panortodoxe, pentru a discuta temele asupra cărora nu am ajuns acum la un consens sau alte teme noi legate de probleme actuale din viața Bisericii sau a societății, cum ar fi: viața familiei, viața parohiilor și a mănăstirilor, confruntate cu fenomenul secularizării, problema migrației masive, cauzată mai ales de conflictele militare sau de criza economică, solidaritatea cu creștinii persecutați azi în lume și alte teme majore referitoare la misiunea pastorală și socială a Bisericii în lume.”
Această „viziune pastorală dinamică asupra sinodalității, care se manifestă în etape succesive sau periodice la fiecare cinci, șapte sau zece ani” (PF Daniel) arată o perspectivă tonică asupra unui creștinism ortodox ai cărui vectori ne pot conduce pe Calea Împărătească numai printr-o continuă și reală priză la realitățile lumii în care trăim.