O cărămidă de aproape o mie de pagini, asta e romanul „Turnul”*). Dar cine se încumetă să o citească va fi răsplătit. Uwe Tellkamp s-a născut la Dresda în 1968. În timpul serviciului militar a fost arestat pentru că a refuzat să înăbușe o demonstrație în octombrie 1989. I s-a refuzat dreptul de a urma Facultatea de Medicină, dar după căderea Zidului și-a continuat studiile la Leipzig, New York și Dresda, după care a practicat chirurgia la unitatea de primiri urgențe a unui spital din orașul natal. În 2004 a abandonat medicina și s-a dedicat scrisului.
Publicat în 2008, Turnul, este al treilea său roman, i-a adus Premiul Cărții Germane, succes național și internațional, a fost tradus în peste cincisprezece limbi și adaptat pentru un serial de televiziune, și acesta de succes.
E o luxuriantă tapiserie de personaje, cum s-a și spus, de fapt, cu sute de situații punctate de digresiuni poetice, cu personaje de neuitat, cu psihologii interesante, cu transformări remarcabile, „un monument împotriva uitării” – Le Monde” -, un bildungsroman în cea mai bună tradiție germană, o plonjare deplină în viața fostei RDG, cu toate contradicțiile și paradoxurile dictaturii comuniste și impactul asupra vieții indivizilor. Dacă cineva va dori să afle în viitor cum era viața într-o Germanie comunistă, nu există cale mai bună decât să se cufunde în acest roman fluviu. E copleșitor.
Acțiunea se petrece în Germania de Est, în anii ’80. Turnul este un cartier rezidențial din Dresda, ai cărui locuitori, care formează în majoritate burghezia est-germană, încearcă să-și conserve cu orice mijloace universul cultural, să reziste absurdităților regimului, să se strecoare printre preceptele aberante, să-și mențină preocupările intelectuale și să le împace cu obligațiile față de sistem. Romanul e istoria lui Christian Hoffman, fiu al unui reptutat chirurg, aspirant la o carieră asemănătoare, care, trecând prin școală, organizația de tineret, armată, deschide ochii asupra inchistării sistemului și află cât de diferiți sunt între ei nu numai toți cei din jur, ci și propriii săi părinți, care oscilează între disidență și obediență. Cum e mai bine să acționezi? Cufundându-te în nostalgie sau emigrând? În paralel, începe să se formeze o conștiință socială a împotrivirii față de regim, la început prin acțiuni timide în biserică, la care participă treptat mase tot mai mari de oameni, apoi prin marșuri neviolente, duminică de duminică, fugă masivă din țară, în vara anului 1989, sfârșind cu cedarea regimului, care duce la distrugerea Zidului Berlinului, cel mai crunt simbol al închistării.
De ce e mare nevoie de asemenea cărți? O spune autorul într-un intreviu de după obținerea importantului premiu pentru „Turnul”. Prea puțin interesat de istoria recentă, lipsit de solide cunoștințe de fundal, culegându-și informațiile din Google, reprezentantul tinerei generații YouTube riscă să cadă în mrejele maleficei forțe de atracție pe care o reprezintă sistemele totalitare în perioade de criză. „Turnul” demonstrează că cititorii nu se sperie încă de un roman de 1.000 de pagini.
*) Uwe Tellkamp – Turnul. Istorisiri dintr-o țară scufundată. Traducere din limba germană de Vasile V. Poenaru. Editura Curtea veche, colecția Byblos