În lunga sa viață, Agatha Christie (1890 – 1976) a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi. Cărțile sale s-au vândut în peste două miliarde de exemplare! A fost considerată drept unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului numit polițist. În 1972, într-o scrisoare către un admirator din Japonia, Agatha Christie mărturisește care sunt primele zece dintre romanele ei preferate, oferind și câte o scurtă explicație. Pe locul al nouălea se află cartea de față, „Vinovat fără vină”*) – „O idee care mi-a venit cu ceva vreme înainte de a începe să lucrez la carte”. Prin urmare, autoarei nu i s-a părut o carte mai puțin reușită, cum au susținut câțiva dintre criticii ei (cu deosebire Philip John Stead în recenzia din Times Literary Supplement din december 1958 – „romanul e lipsit de calitățile cu care cititorii Agathei Christie s-au obișnuit”).
„Vinovat fără vină” a fost publicat în 1958 și a fost de mai multe ori adaptat pentru cinematograf și televiziune, dar și pentru teatru și radio (ultima oară în chiar acest an), fapt care dovedește că succesul noilor și noilor versiuni era garantat, întrucât povestea în sine, fie și lipsită de mari calități literare, este de mare impact la public.
O familie din provincia britanică, incapabilă să aibă propriii copii, adoptă mai mulți, mai ales în timpul războiului, numai dintre cei orfani sau defavorizați de soartă, abandonați de părinți alcoolici și abulici. Fiecare din motive diferite se întoarce, la adolescență și la prima maturitate împotriva părinților adoptivi care le-au creat condiții ideale pentru dezvoltare și intrare pe picioarele proprii în societate. La un moment dat, mama adoptivă moare, se constată fără dubiu că e vorba de un asasinat, unul dintre fii, cel mai rebel și cu antecedente de copil cu probleme, este bănuit de asasinat, judecat și condamnat. Deși declară cu vehemență că nu el a comis crima, dar nu-și poate susține alibiul. Jacko Argyle moare de pneumonie în închisoare. Doi ani mai târziu, un bărbat care confirmă alibiul lui Jacko își face apariția pe neașteptate și întreaga familie este dată peste cap, întrucât absolut toți membrii ei se bănuiesc unul pe celălalt de crimă. Psihologiile sunt pe prima pagină, Christie se dovedește un maestru desăvârșit al scoaterii la lumină a meandrelor psihologice ale fiecărui personaj. Fiecare membru al familiei nu numai că își suspectează aproapele, convins că nimic nu va mai fi firesc între ei dacă nu se face lumină asupra cazului, dar își arată și adevaratul chip, în felul acestea se destramă iubiri ce păreau solide și apar altele, se năruiesc apropiate căsătorii, se distrug destine. Implicațiile informației aduse de bărbatul revenit din amnezie, la începutul romanului, sunt majore, dar el insistă să se afle adevărul și să-l găseasxcă pe asasin, pentru a-i proteja pe nevinovați. Adevăr care se află și e surprinzător.
„Vinovat fără vină” – o lectură bună oricând, cu atât mai mult în vreme de vacanță.
*) Agatha Christie – Vinovat fără vină, Editura RAO