Femeile preferă șefii-bărbați, iar bărbații preferă să aibă șefe Ð acesta este probabil unul dintre cele mai întâlnite stereotipuri din lumea corporatistă. Lucrurile stau puțin diferit atunci când vine vorba de obiectivitatea argumentelor care stau la baza acestei afirmații. Dacă bărbații spun că le place să lucreze cu femeile pentru că nu se confruntă cu același raport de forțe pe care l-ar avea cu șefii de sex masculin și astfel au din start un avantaj competitiv, femeile preferă șefii-bărbați pentru că… nu se înțeleg la fel de bine cu femeile. Experiențele angajaților din corporațiile locale nu confirmă însă în totalitate acest “clișeu”.
“Am avut atât șefi femei, cât și șefi bărbați. Experiențele cu femeile au fost oarecum neplăcute: trei șefe, din care două puțin isterice și una care m-a concediat după perioada de probă pentru că nu mi-am dat seama că mă place și își dorea altceva de la mine decât să îmi fac treaba conștiincios. Sigur, unii ar putea spune că de fapt am fost incompetent, dar afirm cu mâna pe inimă că nu am muncit niciodată mai mult ca în acea perioadă”, spune Mihai, manager într-o multinațională din sectorul FMCG. El spune că a avut experiențe pozitive însă cu șefii- bărbați și de aceea, dacă ar fi să aleagă, ar alege șefii pentru că sunt “mai articulați”, știu ce vor și ce să ceară de la angajați.
De aceeași părere este și Gabriel, manager de marketing în cadrul unei multinaționale din domeniul IT.
“Dacă m-aș lua după un clasament cu managerii cu care am lucrat în trecut, clar bărbații câștigă. Cu toate acestea, tendințele sunt exact pe dos, se pare să sunt din ce în ce mai mulți oameni care își doresc să aibă la conducere o femeie.ÊCel puțin în industria în care lucrez eu e exact pe dos: la IBM este CEO Ginni Rometty, la Yahoo este Marissa Mayer iar la conducerea HP se află Meg Whitman”, explică Gabriel.
Se spune că femeile, prin natura lor, au o atenție sporită la detalii, de aceea ar putea fi manageri mai buni decât bărbații, însă nici angajatele care au avut șefi-femei nu sunt prea încântate de experiența pe care au avut-o.
“Deși se spune că femeile au inteligență emoțională și pot înțelege mult mai bine oamenii, experiența arată că bărbații aflați în poziții de management sunt mult mai obiectivi în gestionarea situațiilor de forță sau conflictuale. Poți să ai o șefă prietenă care să înțeleagă contextul în care te afli, dar mai bine e când ai un șef obiectiv care să nu aducă în discuție aspecte din viața personală atunci când ești la job”, spune Andreea, specialist în cercetare.
Experții spun că atât bărbații, cât și femeile posedă și jonglează cu anumite arme secrete în raportul cu ceilalți, situații în care anumite tensiuni sau conflicte pot fi îndulcite sau gestionate mai bine, apelând la aceste tertipuri ce frizează zona mai personală, mai puțin protocolară (complimente sau zâmbete etc.).
“Din perspectiva unui angajat de sex masculin, cred că ar exista o armonie mai bună dacă superiorul ar fi femeie. Se știe că femeile din business sunt dure și te dau cu capul de masă mult mai cu sânge rece decât ar face-o un bărbat (pentru că între 2 barbați raportul de forțe, atitudinea și tonul pot fi mai ușor gestionate), însă privind din prisma diferentelor de mentalitate dintre sexe și mergând pe ideea de complementaritate universală, yin yang – o echipă cu bărbați și femei este mai roditoare și rotundă decât o echipă single-sex”, este de părere Marius, manager într-o companie din domeniul serviciilor, care are o femeie-șefă.
Preferați să lucrați cu șefi bărbați sau femei? Cu care vă înțelegeți mai bine și de ce?
Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.
Ce au răspuns cititorii ZF la subiectul de săptămâna trecută: “Este bine să îți angajezi rudele sau prietenii în companie?”
Alin
Din experiență pot spune că nu este bine să îți angajezi rudele sau prietenii decât dacă sunt evaluați obiectiv și consideri că fac față jobului respectiv și că se pot comporta ca niște angajați normali, nu ca unii privilegiați. De exemplu, tatăl meu a angajat pe un post un unchi pentru a avea un om de încredere șI responsabil, dar tocmai unchiul era cel care întârzia, nu prea avea chef de munca etc. După 2 luni, a renunțat și acum nu se mai regăsește nicio rudă printre angajații lui.
Într-o altă afacere a familiei am angajat o rudăÉorice decizie se lua, nu se punea în practicăÉ această rudă chiar făcea cam ce vroiaÉdupă plecarea ei, lucrurile plecarea acestei rude lucrurile s-au schimbat mult în bine. Printre prieteni cred că putem găsi oameni buni și responsabili care nu au principiul “lasÕ ca merge și așa!” Concluzia mea: fără rude. Unii prieteni poate sunt ok.
Elena
La începutul drumului meu ca manager, asta a fost una din principalele preocupări: cât de prietenă poți fi cu oamenii din subordinea ta, este sau nu un caz fericit cel în care lucrezi cu rude sau prieteni? Nu știu să zic dacă în acest punct am găsit un echilibru 100% – probabil doar în timp pot oferi un răspuns pertinent în acest sens. Cu siguranță însă aleg să nu recomand pentru o poziție în cadrul echipei mele rude (datorită motivelor prezentate chiar în articol), însă am prieteni în echipă (nu prieteni recomandați de mine, ci oameni cu care pe parcursul colaborării mi-au devenit prieteni, cu care stabilesc însă clar limitele în magazin vs. în afara magazinului și atunci relația profesională este foarte clar delimitată și nu am întâmpinat dificultăți în privința respectului sau a sarcinilor de îndeplinit).
Ce am învățat eu de pe urma experienței mele și a celor din jur aflați în astfel de relații (și după cum foarte frumos ai punctat prin exemplificare în articol) este că într-adevăr, depășirea anumitor limite poate fi negativă sau, după caz, pozitivă. Nu zic că e o ruletă rusească și că, după cum ți-e norocul, va fi bine sau rău, dar cred că esențial este să stabilești de la început regulile colaborării, altfel riscul alunecaării spre negativ este și mai mare.
Că mă linistește este că, din câte văd, este o preocupare a managerilor din mai multe industrii și sper să mai regăsesc articole în acest sens.