În vara lui 2010, Andrei Makine, îndrăgostit de scrisul lui Jean-Claude Schreiber, îl convinge să-și scrie memoriile, după care constată că niciuna dintre marile edituri nu este interesată de manuscris, cu scuzele previzibile – lumea nu mai citește, criza scumpește enorm tiparul etc. Până la urmă găsește o editură minusculă care acceptă cu entuziasm, veteranul de 91 de ani își scrie cartea, care însă nu se vinde. Trei ani mai târziu, Makine dă la tipar cartea de față*) pentru a-l omagia pe marele patriot Jean-Claude Schreiber, a se lupta cu indiferența generală și a căuta explicații. Cine e Jean-Claude Servan-Schreiber? Născut în 1918, aparține unei familii celebre în media. În timpul celui de-al doilea război mondial a intrat în rezistență, a fost într-un lagăr de concentrare în Spania, a debarcat pe țărmurile Provenței în august 1944 ca locotenent în prima divizie blindată a mareșalului Lattre de Tassingy. „Viața lui conține esența secolului XX.”
Cartea lui Andrei Makine e un amestec de memorii și ficțiune, în care trasează drumul și viața ofițerului în lupte, evidențiază patriotismul lui, dar și zugrăvește un tablou extrem de dur al societății franceze, evidențiind antisemitismul din armata franceză (uluitor episodul cu colonelul care declară că, atâta vreme cât el va conduce un regiment, nu va acorda vreodată Legiunea de onoare unui evreu!) și dubla măsură cu care au fost priviți anii rezistenței. Andrei Makine pune întrebarea locului ce li se rezervă celor care și-au servit patria, care au luptat pentru idei sau binele colectiv, evocând fapte de arme ale lui Jean-Claude și indiferența gereală ulterioară. „Însăși viața lui îl îndepărtează de compatrioți. Devine un martor incomod. Unora, încercarea acestui soldat le trezește conștiința încărcată a înțeleptei lor pasivități din vremea Ocupației. Cât despre cei mai tineri, pe ei îi irită faptul că locotenentul Schreiber acoperă cu umbra lui de combatant vivacitatea și nepăsarea tinereții lor. Ochii lor reflectă copacii înfloriți de pe bulevarde. Ai lui – câmpiile înzăpezite, înnegrite de explozii și străjuite de morți. Urechile lor sunt legănate de unduirile lascive ale saxofoanelor. Auzul lui răsună de strigătele răniților, de izbiturile schijelor de blingaj. Ei teoretizează existența în formule drăguțe, el poartă în memoria lui, în corpul lui mortificat, densitatea unei existențe care dezminte, prin adevărul ei, toate aceste glose încântătoare.”
Evocând originile locotentului Schreiber, un evreu francez profund atașat țării, descendent al unor emigranți germani, Makine atinge dimensiunea magnifică a unei imigrații care se integrează și își obține demnitatea prin muncă.
Când o țară nu e la înălțimea eroilor ei, „nu există păcat mortal mai mare decât indiferența”, scria Valerie Treirweiler în „Paris Match”. Se întâmplă cam peste tot.
*) Andrei Makine – Patria locotenentului Schreiber. Editura Polirom, traducere din limba franceză de Constanța Ciocârlie