Natana și toate maicile care aveau drept de vot s-au adunat în capitul să aleagă stareța. Natana le-a spus celorlalte surori că este mare nevoie să aibă o stareță bună, căci prin bunătatea călăuzei dă Domnul virtute celui de rând.
– Cum stareța noastră a trecut din această viață în cealaltă viață, așa cum cer natura și rațiunea, este nevoie să căutăm printre noi pe cea mai distinsă în sfințenia și în dragostea pentru Dumnezeu; aceea este demnă să ne păstorească, potrivit rânduielii și voinței lui Dumnezeu.
Măicuțele au vrut s-o aleagă pe stareță potrivit metodei cu care fuseseră obișnuite, dar Natana le-a spus că a auzit de o nouă metodă de alegere, bazată pe o artă și pe figuri, artă care urmează condițiile din Cartea păgânului și a celor trei înțelepți, care urmează Arta prescurtată de a găsi adevărul.
– Prin această metodă, a zis Natana, este aflat adevărul, iar prin adevăr o putem afla pe cea mai potrivită și cea mai bună să ne fie stareță.
Toate măicuțele au rugat-o pe Natana să le înfățișeze metoda prin care pot afla și alege pe cea mai bună spre a le fi stareță. Natana răspunse:
– Din arta alegerii vă voi spune pe scurt principiile. Această artă este împărțită în două părți: prima este despre alegerea alegătorilor, cei ce-și aleg păstorul; a doua, despre cum aceștia trebuie să-și aleagă călăuza.
Zise Natana:
– Noi suntem douăzeci în capitul cu drept de vot pentru alegerea păstorului nostru. Potrivit artei, trebuie să alegem din aceste douăzeci de surori un număr fără soț, fie cinci, fie șapte, căci un asemenea număr este mai potrivit decât un număr par; iar șapte e mai potrivit decât cinci. În primul rând, toate surorile să facă jurământ că vor spune adevărul. Apoi, prima soră va fi întrebată în secret care din celelalte nouăsprezece surori sunt cele mai potrivite să facă parte din cele șapte care o aleg pe stareță, după aceea a doua maică, apoi a treia și tot așa, la rând, până la ultima. De fiecare dată se notează ce spune fiecare dintre surori. La sfârșit se va vedea care dintre surori au cele mai multe voturi; și cele care au cele mai multe voturi vor fi cele șapte surori care trebuie să aleagă stareța.
A doua parte a alegerii este cum cei șapte alegători își aleg păstorul. În primul rând este nevoie ca aceștia să cadă de acord asupra unui anumit număr și asupra anumitor persoane, după cum cred că e bine, și să compare fiecare persoană cu fiecare din celelalte, în funcție de patru condiții, și anume: care dintre ele îl iubește cel mai mult și îl cunoaște cel mai bine pe Dumnezeu, care iubește cel mai mult și cunoaște cel mai bine virtuțile; care dintre ele cunoaște cel mai bine și urăște mai mult păcatele; care este cea mai potrivită.
Fiecare dintre cei șapte alegători poate alege o persoană care să facă parte din cei dintre care stareța trebuie aleasă și fiecare dintre cei șapte trebuie să se afle printre persoanele dintre care poate fie aleasă stareța. Ca să puteți înțelege pe deplin arta, să presupunem că este vorba de nouă persoane dintre care urmează să fie ales păstorul. În primul rând, cele șapte trebuie împărțite în două grupe: două într-una și cinci în cealaltă; cele cinci trebuie să decidă una din cele două care să fie aleasă și să scrie în secret care are mai multe voturi. Apoi aceasta trebuie să fie comparată cu alta din cele cinci și cea cu mai multe voturi pusă în locul celei învinse, având mai puține voturi. Și cea care este învinsă este pusă acum în locul celei care este comparată cu prima sau cu a doua. Și așa se face, pe rând, cu toate celelalte; iar acestui număr le sunt adăugate a opta și a noua persoană, care nu sunt printre alegători. Urmând această numărătoare, rezultă 36 de căsuțe, în care apar voturile fiecăreia; să fie aleasă cea care va avea mai multe voturi în mai multe căsuțe. Când Natana a explicat sistemul de alegere, una dintre surori a întrebat-o:
– Și dacă se întâmplă ca printre căsuțe să fie unele cu voturi egale, ce spune arta că-i de făcut?
Natana răspunse:
– Arta cere ca dintre cele două sau trei sau mai multe să se decidă doar prin artă; astfel să fie căutat cel care corespunde cel mai bine celor patru condiții mai sus amintite; și aceea care corespunde cel mai bine condițiilor este demnă să fie aleasă.
Toate surorile au fost încântate de artă și de modul de alegere și toate au spus că, potrivit acestei arte, nu este posibil să se greșească în alegere; și toate au stabilit că întotdeauna vor alege prin arta și metoda descrise de Natana și au deprins această artă. După câteva zile au făcut alegerea potrivit artei și, prin artă, s-a aflat că Natana urma să fie stareță.
Natana a fost aleasă stareță, dar mare neplăcere i-a produs această onoare. L-a binecuvântat pe Domnul care a vrut să o onoreze mai presus de toate celelalte, dar s-a temut că surorile făcuseră o greșeală în artă și a vrut să vadă cele 36 de căsuțe, astfel încât, dacă ele greșiseră și nu ea trebuia să fie stareța, să o aleagă pe cea potrivită cu normele artei. Natana și celelalte surori care nu fuseseră printre cele șapte care luaseră parte la alegere au revăzut modul în care aceasta fusese făcută și au aflat că arta fusese urmată așa cum trebuia.