Cartea straina
11 articole · RSS
Portret al poetului în tinerețe/ de Rodica Grigore
În Teoria și practica traducerii, Roger T. Bell afirmă că toți cei care comunică sunt traducători. Se ridică atunci în mod justificat întrebarea prin ce diferă rolul traducătorului față de cel al individului care comunică pur și simplu; și este evident că la n...
Reevaluând realismul magic/ de Rodica Grigore
Un moment important în istoria încercărilor de clarificare a sferei realismului magic este reprezentat de apariția, în 1995, a antologiei coordonate de Lois Parkinson Zamora și Wendy B. Fari...
Mituri și Arhive/ de Rodica Grigore
Roberto González Echevarría, celebru profesor de Literatură comparată la Universitatea Yale, specialist de anvergură în cultura ibero-americană, distins cu numeroase premii pentru activitate...
Acasă, pe tărâmul poeziei/ de Rodica Grigore
„Orașul va merge cu tine, întotdeauna...” (Konstantinos Kavafis) Apărută în toamna anului 2013 și intitulată Sin lugar seguro (Fără loc sigur), cea mai recentă carte de poeme a lui José Luis...
Aventuri și vise la New York
Tony Rivera se simte pierdut într-un New York pe care-l consideră tot mai asemănător unei jungle unde domnește doar legea celui mai puternic.
Andrei Codrescu. Literatura înainte de toate/ de Rodica Grigore
Înrudite oarecum cu formula unui jurnal literar, dar și cu structura unui discurs / demers de istorie a mentalităților ori de analiză de ansamblu a fenomenului cultural contemporan, paginile...
Columbia: istorie, geografie, literatură/ de Rodica Grigore
În general, romanele poeților sunt privite de critica literară cu suficientă reticență, nu o dată acestea fiind tratate ca un soi de curiozități sau capricii ale unor autori care s-au impus...
A râde cu, a râde de.../ de Rodica Grigore
Cunoscut cititorilor de limbă engleză mai cu seamă prin cronicile de carte publicate în ritm susținut în prestigioase publicații, precum London Review of Books sau The New Republic, ori prin...
Frumusețea peisajului; și dincolo de ea/ de Rodica Grigore
„Acesta e focul după ce arde, culege-l cu plenitudinea unei priviri încă neobișnuite cu minunile.” (José Luis Zerón)