Colaborator
Calin Hentea
- Domenii
- Ziarul de Duminică
- Scrie în ZF din
- 2003
- Articole
- 240
Jurnal în bocanci (I). Bătălia pentru NATO. Începuturi/ de Călin Hentea
Bătălia mea pentru NATO a început după octombrie 1995 atunci când, căpitan fiind, am scăpat din Direcția de cultură a armatei - unul din ultimele bastioane ale comunismului naționalist din M...
Un aer al locului/ de Călin Hentea
Sunt construcții care dau identitate unui oraș: Turnul Eiffel este doar la Paris, Sagrada Familia înseamnă Barcelona, Stephansdom este centrul Vienei, iar Big Ben-ul nu poate fi decât la Lon...
Unde facem pipi/ de Călin Hentea
Rușine mare am pățit pe la mijlocul anilor '90, când am fost gazdă-n București pentru o familie de prieteni francezi. Oamenii aveau între 50 și 60 de ani, aparțineau clasei medii, erau simpa...
Pansamente, batistuțe, șervețele…/ de Călin Hentea
Ziarele nu se mai vând. Toată lumea citește știrile și comentariile pe Net. Nici apartamentele nu se mai vând prea bine (toată lumea vrea casă pe pământ sau apartament rezidențial). Despre c...
Seara, în oraș/ de Călin Hentea
Paris, 1961. În filmul ”Vă place Brahms?”, în pauza concertului, Ingrid Bergman și Anthony Perkins ies în stradă la cafeneaua de vis-à-vis să bea ceva. Luându-se cu vorba, ca orice îndrăgost...
Cu ciorba pe fereastră/ de Călin Hentea
Copil fiind, am învățat pe pielea mea avatarurile vieții la bloc.Unul dintre acestea se concretiza în vânătăile obținute periodic după zbenguielile prin apartament în urma contactului brusc...
Un cadou la colț de stradă/ de Călin Hentea
Știrea am citit-o pe Net pe la mijlocul lui februarie. Timișoreni necunoscuți au creat un nou tip de lanț uman, ei lasă în locuri publice câte un mic cadou pentru cel care are nevoie: un pli...
Mărțișorul, încotro?
Văzând ce se întâmplă an de an la colț de stradă, în stațiile de ITB și pe lângă piețele Bucureștiului, cam cu o săptâmână înainte de 1 Martie, devin brusc un nostalgic ceaușist.
Unde ne plimbăm?/ de Călin Hentea
Toamna sau primăvara, în zilele însorite de week-end, pe aleile din parcul Herăstrău (foto 1) este la fel de mare aglomerație cum este în fiecare zi pe culoarul ce unește stația de metrou Un...
Pâinea noastră cea de toate zilele/ de Călin Hentea
Cred că prima mea cumpărătură a fost o pâine. Sau poate o gumă de mestecat. Nu, mai bine o pâine. Era prin a doua jumătate a anilor '60. Trebuia să străbat câteva blocuri pe bulevardul Dinic...
Bălării ultracentrale/ de Călin Hentea
Nu știu dacă imaginea-clișeu a unei construcții ultra-moderne înconjurată de noroaie, bălării și gunoaie are rădăcini orientale sau nu, dar sigur ea este străină complet spațiului occidental...
Ori la bal, ori la spital/ de Călin Hentea
Vorba asta de duh ce ar trebui să exprime hotărârea și opțiunea extremă a omului puternic, care nu face compromisuri, care-și asumă curajos orice consecință a faptelor sale, a fost aplicată...